Page 104 - 2013_revista_noastra_nr_39-40
P. 104

CNU ÎN LUME
                    CNU ÎN LUME
                    CNU ÎN LUME
                    CNU ÎN LUME
                    CNU ÎN LUME
                                                                        Roxana NEAGU
                                                                        Roxana NEAGU
                                                                        Roxana NEAGU
                                                                        Roxana NEAGU
                                                                        Roxana NEAGU
                                New York, New York, New York
                                New York, New York, New Yorkork
                                New Y
                                New Y
                                New York, New Yorkork
                    Dragi uniriºti,
                    Vã scriu de peste câteva mãri ºi þãri doar ca sã vã spun cã visele se pot împlini. În cazul
            meu, am ajuns sã fiu studentã la New York unde învãþ distinse tehnici de manufacturare a bijuteriilor
            ºi de design. Ca orice materie, în spatele bijuteriilor existã o ºtiinþã mult mai profundã decât
            strãlucirea unui diamant sau frumuseþea design-ului. În primele trei sãptãmâni de ºcoalã am învãþat
            ceea ce am crezut cã voi învãþa în doi ani de zile pentru cã a trebuit sã-mi fac un obicei în a lucra
            la o piesã în fiecare zi sau sã desenez orice idee mi-ar trece prin minte. Mi-a fost ºi încã îmi este
            greu sã mã adaptez la viteza new yorkezilor, dar sunt fericitã cã am ºansa sã fiu eleva unor
            profesori atât de dedicaþi ºi cu istorii atât de spectaculoase pentru cã majoritatea au lucrat pentru
            companii mari ºi ne îndrumã ºi pe noi spre succes.
                    Da, e un vis frumos sã fiu aici, dar e o luptã grea ºi e abia începutul drumului. Eu nu sunt
            studentul european care primeºte burse. Nu. Eu sunt studentul internaþional care trebuie sã
            munceascã în timpul liber prin restaurante ca sã se poatã întreþinã la facultate. Mi-a fost greu sã
            îmi ajustez programul ca sã îmi pot termina ºi proiectele la timp. Colegii mei s-au obiºnuit cu mine,
            Roxana cea care vine cu temele nefãcute pe care le terminã prin magie înainte de începerea
            orelor. Aºa am fost tot semestrul ºi nu regret pentru cã mi-am zis cã pot sã am mãcar o scuzã
                                                                        pentru faptul cã mã adaptez atât de
                                                                        greu - vreau mereu sã arãt cele mai
                                                                        bune idei. Apoi mi-am dat seama cã
                                                                        sunt înconjuratã de coreeni,
                                                                        americani, chinezi, filipinezi care au
                                                                        experienþã în domeniul ãsta ºi
                                                                        atunci m-am hotãrât sã fiu
                                                                        competitivã cu mine. Doar eu ºtiu
                                                                        cât am evoluat de când am ajuns la
                                                                        facultate sau cât timp mi-am dedicat
                                                                        pentru a înþelege mai bine tehnicile.
                                                                        A funcþionat! Am început sã
                                                                        primesc A-uri cu steluþe roºii care
                                                                        înseamnã „Awesome”, sã fiu foarte
                                                                        atentã la cele mai mici detalii tehnice
                                                                        ºi sã fiu provocatã de profesori sã
                                                                        fiu din ce în ce mai bunã. Semestrul
                                                                        ãsta am avut de-a face cu precizia
            unui profesor japonez - ochii lui vãd ceea ce eu am neglijat sã îndrept când lucram la o piesã,
            precizia unei profesoare care a lucrat pentru Tiffany & Co. ºi care mi-a vorbit despre ortografia în
            desenul tehnic, jocul umbrelor ºi luminilor în desenul liber, conceptul din spatele unui design, poveºtile
            picturilor din timpul Renaºterii ºi epoca Barocã, sculpturã în cearã ºi în lut ºi tehnicile de decupare
            în metal. E un joc de supravieþuire ca ºi în toate celelalte arte, dar eu prefer sã fiu sincerã cu mine
            ºi sã îmi urmez steaua norocoasã sã vãd unde mã duce. Mai am multe de dovedit pânã ajung
            unde mi-am propus, dar nu renunþ când demonii vor sã mã opreascã din lucru sau când am
            senzaþia cã e în zadar ceea ce fac. Cred cã atunci sunt cea mai fericitã pentru cã ºtiu cã asta
            înseamnã sã mai urc o treaptã spre împlinire.
                    New York, New York, oraºul care nu doarme niciodatã ºi eu sunt aici. Poate vã întrebaþi
            cât de repede m-am adaptat sau dacã îmi place într-adevãr aici. Tot ce ºtiu despre mine e faptul
            cã limba englezã a trebuit sã încep sã o vorbesc fluent doar ca sã mã fac înþeleasã ºi cã oraºul
            trebuie privit ca o sursã de inspiraþie. E ca povestea aia a lui Baudelaire despre suflet care îºi
            dorea sã fie „Oriunde în afara acestei lumi”. Agitaþia e sufocantã, dar deja sunt expertã la strecurat
            printre oameni ºi a ajunge devreme la ºcoalã chiar dacã fac „naveta” din Queens în Manhattan în
            fiecare zi. N-am prea mulþi prieteni aici pentru cã nu am timp de ei. Am multe nopþi nedormite din
            cauzã cã a trebuit sã îi ajung din urmã pe colegii mei la desen - nu prea ºtiam sã desenez când am
            ajuns la facultate, dar acum, dupã doar un semestru, mã simt în stare sã desenez tot ce-mi trece
            prin minte, ceea ce e absolut înfiorãtor pentru mine. M-am lovit de o altã problemã. Desenul trebuie
                                                                      REVIST
                                                                                 NOASTRÃ
                                                                                              nr
                                                                               A
                                                                                               . 39-40
                                                                      REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
                                                                      REVIST
                                                                      REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
             100                                                      REVISTAA NOASTRÃ NOASTRÃ nr nr. 39-40. 39-40
              100
             100
              100
             100
   99   100   101   102   103   104   105   106   107   108   109