Page 107 - 2013_revista_noastra_nr_39-40

CNU ÎN LUME
CNU ÎN LUME
CNU ÎN LUME
CNU ÎN LUME
CNU ÎN LUME
Învãþând la sud de Ecuator
Învãþând la sud de Ecuator
Învãþând la sud de Ecuator
Învãþând la sud de Ecuator
Învãþând la sud de Ecuator
„Dacã eu ºtiu un cântec despre Africa, despre girafa ºi despre luna plinã africanã
care stã întinsã pe spate, despre insectele de pe câmp ºi feþele asudate ale culegãtorilor de
cafea, oare Africa ºtie un cântec despre mine? Va purta aerul de deasupra câmpiilor culoarea
pe care am purtat-o eu sau vor inventa copiii un joc în care apare numele meu sau va arunca
luna plinã o umbrã peste pietriºul drumului care va fi semãnat cu mine sau mã vor cãuta vulturii
de pe Dealurile Ngong?” (Karen Blixen – ,,Out of Africa”)

(dupã un prânz), urmat de o plimbare de searã
ºi o sãrbãtorire la Long Street Cafe au fost Raiul.
Iar în Rai omul a învãþat prima lecþie, aºa cã din
momentul premierii eu am început sã învãþ.
Africa a fost primul meu mentor, post-concurs...
Mã vãd ºi acum ducându-mi privirea
în zare, stând sprijinit cu capul în palma dreaptã,
iar cu sufletul în bãtaia vântului – sunt în
apropierea Capului Bunei Speranþe, pe terasa
unui restaurant amplasat pe coasta unui versant
ºi mã pierd în atât de mult albastru, în atât de
mult spaþiu, în viitoarea viaþã, printre gânduri:
unele lumi încep din apã, din formã lichidã, din
amestec... unii oameni încep din apã. De facto,
Atâtea întrebãri ºi dileme doar pentru apa e un caracter de specie... începem din
a rãmâne permanenþi, legaþi de eternitate, de apã…; ºi totuºi, foarte rar ne arãtãm originile...
recurenþã... mobilii de noi... ªi totuºi, dacã nu iar când o facem, nu ºtiu dacã ne arãtãm originea
purtaþi de þipãtul unei pãsãri, de râsul unui copil, naºterii sau pe cea a morþii – ne facem apã ca
de ridicarea negurei de pe podgoriile olandeze, sã ne recreem sau ne facem apã fiindcã a mai
rãmânem în timp, indiferent dacã al meu, al pierit o parte din noi, fiindcã ne-am mai
vostru sau al lor sau al altora, prin amintiri, iar destructurat puþin... (întoarcerea la elemente
mie mi-e fricã de moarte, aºa cã-mi prelungesc
viaþa... amintindu-mi: am ajuns odatã în Africa
de Sud, am trãit ºi m-am întors...
În totalitatea ei, experienþa mea la sud
de Ecuator a reprezentat atât un concurs cât ºi
un fapt de viaþã. Chiar aº putea spune cã m-am
întrecut cu mine însumi. Da, a fost o
internaþionalã în cadrul cãreia eu „am fost
statul”, da, un stat înarmat cu ce a crezut el de
cuviinþã (tratate, bibliografia oficialã din care nu
s-a menþionat decât 5%, filmuleþe cu disecþii în
englezã, portughezã, spaniolã, specimene
microscopice etc.) Da, au fost cinci probe de
foc: douã probe de teorie în care care a trebuit
sã rãspund în 15, respectiv 45 de secunde per este mereu un punct terminus pentru „la fel”,
întrebare, în funcþie de complexitatea acesteia aici ºi acum, pentru ceea ce este - acum - e o
sau de amplitudine (aceasta putând sã descompunere în vederea unui nou început, dar
reprezinte un întreg tablou clinic), o probã de pentru un ,,altfel”, atunci ºi acolo...). Poate în
neurohistologie, una de neuroanatomie pe mulaj urma celor mai mari victorii ale noastre
sau creier ,,pe bune” ºi una de diagnostic -12 PIERDEM de fapt ceva din noi, ne destructurãm
pacienþi (+ analize, întrebãri etc.) ºi un rezultat ca sine ºi ne apropiem de tot, de origini. Înapoi
mai mult sau mai puþin satisfãcãtor având în la apã... aici! ,,Fii atent la ce se desfãºoarã în
vedere prestaþia mea (cu menþiunea cã dupã faþa ta, contempleazã ºi ia cu tine aceastã
aproape 10 ore de concurs ºi 2 ore de conferinþã imagine astfel încât atunci când o sã te simþi
oficialã în condiþiile în care în ultimele 2 zile ºi rãu sã apelezi la imaginea clipei de acum!”
jumãtate dormisem vreo 8 ore), locul al doilea, Fusesem adus acolo ºi atunci, înapoi la Africa,
douã mii de dolari ºi un cocktail-party bine meritat de doamna Panove...

REVIST
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
REVIST A NOASTRÃ nr . 39-40 103
REVISTAA NOASTRÃ NOASTRÃ nr nr. 39-40. 39-40
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
103
103
103
103