Page 109 - 2013_revista_noastra_nr_39-40

CNU ÎN LUME
CNU ÎN LUME
CNU ÎN LUME
CNU ÎN LUME
CNU ÎN LUME
cerºetori, adevãrate umbre care se þin dupã
tine, dar niºte umbre care necunoscând
niciodatã „lumina” cãlãuzitoare a civilizaþiei au
rãmas umane, spre deosebire de confraþii
europeni cu care am atâta experienþã: umbrele
astea nu te înjurau, nu-þi aruncau priviri urâte
ºi nici nu se prosternau în faþa ta, fãcând apel
la divinitate sau la mai ºtiu eu ce handicap
imaginar, ele se adunau grupuleþe, fiecare fiind
culese de la diverse colþuri de stradã ºi te rugau
sã le dai câþiva orþi sau, mai presus de orice...
MÂNCARE. Cum firea e fire, atunci când eºti
asaltat oarecum de umbre încerci sã te
retragi... ºi în amintire îmi persitã reproºul de a
fi fost alb, un reproº adresat în engleza
atotcunoscutã de sud-africanul educat sau nu printre standurile cu parfumuri ºi delicii qatareze,
(dupã cum îl judecã societatea): „De ce nu-mi prin bazarurile sud-africane ºi pieþele cu guave
dai? Din cauzã cã-s negru?”. Comentariile ar etc. nu au fost fãcuþi neînsoþiþi. De asemenea,
fi de prisos. nu am fost singur în timpul probelor
concursului . Am râs de la 6 dimineaþa pânã la
4
miezul nopþii, sau am urmãrit aripa avionului
fãcând exerciþii de echilibristicã sau l-am urmãrit
pe Fernando (pilotul) fãcând manevre gen
cãutatul Johannesburgului pe o zi fãrã ceaþã sau
aterizatul c⺠ºi pe miºcãri de rumba din coada
avionului, pe pista aeroporului din Cape Town
de unul singur, ci am fost însoþit. La sud de
Ecuator m-am bucurat alãturi de doamna
profesoarã Corina Ciucu, de domnul profesor
doctor Cristian Gurzu ºi de doamna psiholog
doctor Elena Panove (care ne-a aºteptat în
Cape Town), o bucurie nefiind validã decât atunci
când este împãrtãºitã.
Lewe!
Lewe!
Lewe!
Lewe! (pe viaþã – în afrikaans)
Africa de Sud mi-a arãtat cã a fi negru, Lewe!
chiar la tine acasã este suficient de greu, însã a
fi alb oriunde, în totalitatea accepþiilor pe care ºi
le arogã albul, poate fi un blestem ridicat la rang
de dogmã. Atunci când te impui nu faci nimic
altceva decât sã te autoclaustrezi. În Africa de
Sud instituþiile atât de familiare albilor, casele
acestora, totul este îngrãdit de ziduri pe care se
gãsesc þepi, zimþi deasupra cãrora troneazã
infama sârmã ghimpatã ºi câteva linii descrise
ameninþãtor de un gard electric... (sã þii departe
sau sã þii în interior?!)
Dar în Africa de Sud eu nu am ajuns
singur, acolo nu am trãit singur ºi în mod clar nu
am lãsat-o pe „mama” Africa de nebun solitar.
Paºii mei pe stâncile de la Capul Bunei
Speranþe, pe docurile din Cape Town, pe
Ionuþ Flavius BRA
Ionuþ Flavius BRATUTU
Ionuþ Flavius BRATU
Ionuþ Flavius BRATU
autostrada „hughenoþilor” presãratã cu babuini, Ionuþ Flavius BRA TU
clasa a XII-a E
clasa a XII-a E
clasa a XII-a E
clasa a XII-a E
clasa a XII-a E
1 Mãrturia doamnei X este uºor de verificat dacã strãbaþi puþin Africa de Sud – între marile oraºe ºi rezervaþii gãseºti
“sate” din mult spus – barãci, incinte fãrã ferestre, încropite din bucãþi de tablã, din diverse resturi de materiale, care
sunt încet încet racordate la utilitãþi – ele încã reprezintã casele negrilor. Tot doamna X ne-a mãrturisit cã statul sud-
african a dispus o mãsurã prin care familiile cu un venit lunar sub 1000 de ranzi = 490 ron (rand-moneda oficialã)
primesc o locuinþã din partea statului, care constã într-o cãsu˜ã de 45 de m , cu toate utilitãþile aferente.
2
2 Microbuz de mici dimensiuni
3 Excursia în cadrul cãreia doamna X ne-a fost ghid a fost organizatã pentru participanþii la Congresul Internaþional
de Psihologie 2012, în cadrul cãruia s-a desfãºurat ºi olimpiada de neuroºtiinþe.
4 Însoþitorii participanþilor au avut dreptul sã stea în salã cu noi.
REVIST
REVISTAA NOASTRÃ NOASTRÃ nr nr. 39-40. 39-40 105
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
REVIST
A
. 39-40
nr
NOASTRÃ
105
105
105
105