Page 100 - Revista Noastra Nr. 55-56 (2023)

In Memoriam: Constantin TĂNĂSESCU

Am revenit ca profesor în orașul meu natal și,
timp de aproape 40 de ani, l-am avut în cercul de prie-
teni apropiați - cu onoare spun acest lucru! - pe dom-
nul profesor Constantin Tănăsescu.
A fost un om deosebit, din specia aceea rară a
oamenilor atinși de aripa geniului. Matematica i-a fost
pasiune, iar inteligența – dar dumnezeiesc. Un spirit
enciclopedic care putea să-ți recite cu lejeritate în
limba franceză sau germană, ori să poarte o discuție
filosofică, făcând cele mai surprinzătoare conexiuni.
Oferea un adevărat spectacol de idei și era inepuizabil
în argumentări, cum numai oamenii cu adevărat erudiți
o pot face. Nu a fost niciodată plecat din țară, dar știa
atât de multe lucruri despre oameni, locuri, obiceiuri
din lumea întreagă și vorbea cu atâta pasiune, încât,
ascultându-l, nu ai fi putut crede că era doar un călător
virtual și un admirator al frumuseților lumii doar cu
ochii minții.

Nu știu cum se întorc alții în timp și ce repere
își iau, astfel încât să nu alunece, fiindcă de un eveni-
ment petrecut cândva se leagă multe alte amintiri,
existând riscul de a hoinări prin trecut fără busolă spre
pretutindeni și de a ajunge... nicăieri.
Dau și eu timpul înapoi cu 45 de ani. Mă
opresc la Bușteni unde se organizase o tabără de ma-
tematică, având elevi care se remarcaseră prin rezol-
varea problemelor din Gazeta Matematică. Fusesem
și eu selectat și eram foarte mândru de această reușită.
Marele câștig al acestei experiențe avea să fie însă
altul și avea să mă marcheze pentru tot restul vieții.
În acea tabără am cunoscut profesori ale căror
nume le știam doar din Gazetă, fie că erau propunători
de probleme (Eugen Onofraș din Ploiești, Adrian
Ghioca din Sinaia, Iacob Hadârcă din Breaza), fie că L-am cunoscut, am stat în preajma Domniei
se ocupau de pregătirea lotului de elevi care reprezenta Sale, l-am admirat și l-am îndrăgit. A fost un om fe-
România la Olimpiada Internațională de Matematică nomenal de la care am învățat că matematica e artă
(Ioan Tomescu, Laurențiu Panaitopol, Constantin pură, că o coală albă de hârtie, pe care așezi rezolva-
Ottescu). Am avut bucuria de a vorbi cu ei, i-am as- rea, impune respect și, mai ales, că raționamentul bine
cultat predând lucruri mai puțin abordate la orele de făcut așază lucrurile impecabil, fără ștersături, fără
matematică, i-am admirat și i-am privit cu respectul erori, fără dubii.
cuvenit. A plecat discret și în tăcere într-o zi de februa-
Dar, din tot acest vârtej de teste, probleme, rie a teribilului an 2020.
elevi, profesori, s-a detașat un profesor tânăr, noncon- Rămas bun, Domnule Profesor!
formist, pasionat de matematică, un rezolvitor de pro-
bleme pe cât de spontan, pe atât de profund în
explicații și comentarii. Era prezent peste tot și res-
pectat de toți! Am aflat cu surprindere, dar și cu mân-
drie locală, că era focșănean, absolvent al Liceului
“Unirea” și că era profesor la un liceu din Sinaia.
Tânărul acela era Constantin Tănăsescu!
În același an am intrat la Facultatea de Mate-
matică din București și, ca student, m-am întâlnit ade-
sea cu dl Tănăsescu pe holurile facultății ori la
bibliotecă. Era la fel de volubil, de acid în comentarii,
de generos în recomandări bibliografice și... la fel de
cunoscut și de respectat de profesori, bibliotecari sau
laboranți. Cu siguranță a fost un student atipic prin prof. Dan Popoiu
comportament și prin seriozitatea studiului.
98 REVISTA NOASTRĂ nr. 55/56