Page 105 - Revista Noastra Nr. 55-56 (2023)
P. 105

în loc de INTERVIU
                                                              fesor  de  matematică,  departe  de  ochii  colegilor
                                                              pofticioși. Voi lua un caiet plin de însemnări, de fraze
                                                              memorabile, de momente înduioșătoare și de sfaturi
                                                              pescuite din timpul orelor. Voi lua agenda în care am
                                                              notat zecile de fraze mâzgălite șoptit pe filele cărților
                                                              împrumutate de la bibliotecă. Voi lua însăși aroma bi-
                                                              bliotecii noastre, într-o sticluță, aroma aceea de lumină
                                                              palidă și de praf, de vechime bine păstrată peste care
                                                              prezidează zâmbetul doamnei bibliotecare. Voi pune
                                                              deoparte caietele orelor de română, ca pe o biblie a su-
                                                              fletului meu de adolescentă, și le voi lua cu mine, să-
                                                              mi  fie  far  și  visare  la  București,  acel  București
                                                              îndepărtat  unde  se  spune  că  se  sting  pornirile
                                                              romanțate ale celor din provincie.
                                                                     Iar dacă nimic altceva nu va mai încăpea sau
                                                              nu va mai rămâne, după ce vârtejul anilor ce vor veni
                                                              se va fi stins... voi lua cu mine, ascunsă în filele unei
                                                              cărți, cea din urmă poză pe care mi-a făcut-o o colegă
                                                              de-a mea, în cea din urmă zi de școală a ultimului an
                                                              de liceu. Iar în această fotografie ștearsă și încețoșată
                                                              mă voi distinge, cu ochii mijiți, pe mine, așezată între
                                                              coloanele liceului nostru ca între brațele de pânză ale
                                                              unei corăbii, privind adânc în zare, spre locul unde in-
                                                              finiturile se întâlnesc și se sărută.



                grafica: Anisia Maria Stroe

        care geamantan era epopeea unei vieți surprinse la cea
        mai expresivă etapă a sa.
               Eu am crescut în cea mai dulce zonă a dealu-
        rilor Vrancei, unde frunțile viilor se moaie și dispar în
        ceruri,  unde  gospodinele  umplu  ulițele  cu  mirosul
        compoturilor și unde desuetul târgului se simte și în
        cea mai modernă clădire sau în cea mai viguroasă
        voce. Și plec, spre pudica neliniște a sufletului meu,
        la studenție, în capitală. Dublă despărțire de tot ce-i
        molcom și boem. Am colegi care, direct din vadul li-
        ceului, se duc în alte țări. Am prieteni care se duc să
        se stabilească de cealaltă parte a Carpaților, în părțile
        dârze ale Clujului.
               Probabil,  posibil,  indubitabil  că  voi  lua  cu
        mine, în capitala ambițiilor mele de studenție, lucruri
        frumoase și cuminți precum fotolii, tacâmuri, cărți,
        haine, o oglindă a vanităților tinereții și o lampă, să lu-
        mineze pustiul orelor de noapte. Dar dincolo de aceste
        obiecte poruncite de prevederea mamelor de pretutin-
        deni, voi lua și lucruri UTILE, lucruri dragi sufletului
        meu.
               Voi lua o mână de prundiș de pe malul râului
        alături de care am crescut. Voi lua șervețelele cu sigla
        cafenelei din fața liceului și ambalajul ciocolatei pe
        care am împărțit-o, într-o oră de la 7:30, cu liricul pro-

                                                              grafica: Cătălina Paula Ciolpan
            REVISTA NOASTRĂ nr. 55/56                                                                      103
   100   101   102   103   104   105   106   107   108   109   110