Page 96 - Revista Noastra Nr. 55-56 (2023)

criptică între ei și, inevitabil, destinul bărbatului este
legat de sol ca printr-un cordon ombilical: ,,Glasul pă-
mântului pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului, ca
DIDACTICA bolnavă pentru a-și îndeplini scopul, acesta fiind pri-
o chemare, copleșindu-l”. Așadar, dorind să se vadă
stăpân pe întinderile Pripasului, concepe o strategie

mul pas spre dezumanizare pe care îl face. Pune la cale
un plan să o lase însărcinată pe fiica lui Vasile Baciu,
făcându-l pe acesta să se vadă nevoit să-i dea fata cu
tot cu belșugul lui.
Hora sătenilor este emblematică pentru
evoluția cuplului Ana și Ion, reprezentând locul în care
se înfiripă relația acestora. După terminarea dansului,
el o strânge la piept stârnindu-i emoție și făcând-o să
roșească în timp ce-i imputa drăgăstos: ,,Dă-mi dru-
mul, Ionică, zău, dă-mi drumul”. Apoi se refugiază
amândoi la umbra unui nuc unde dezgustul feciorului
crește pe măsură ce-i privea ,,...buzele ei subțiri care
se mișcau ușor dezvelindu-i dinții cu strungulițe, albi
ca laptele și gingiile trandafirii”, iar dragostea fetei
înflorea în inima ei chinuită.
Au urmat apoi mai multe apropieri în care bă-
iatul Glanetașului a fost găzduit seara de fata lui Baciu,
astfel având ocazia de a o cuceri și de a o îndemna in-
direct să nutrească o pasiune infinită pentru el. Această
iubire orbească este efectul determinismului psiholo-
gic, Ana, având o relație instabilă emoțional cu tatăl
ei, vede în Ion o figură paternă care îi poate oferi
protecție, siguranță și vrea să compenseze lipsa dra-
grafica: Diana Tulbure gostei din copilărie acum, agățându-se de cel mai mic
gest de afecțiune care i se oferă. Este de la început o
,,Tare-i slăbuță și urâțică, săraca de ea!”. Nici de către
societate nu este văzută ca fiind mai mult decât o fe-
meie neatrăgătoare și, în ciuda faptului că este avută,
nu este clasată în fruntea sătenilor, cum era de așteptat,
din cauza părintelui ei alcoolic.
La polul opus, părerile localnicilor despre fe-
ciorul Glanetașului sunt mai diverse și împărțite. De
către majoritate este văzut într-o lumină pozitivă,
având și simpatia tinerilor de la horă, este harnic, iute,
soții Herdelea subliniind faptul că este săritor și foarte
deștept, dar Vasile Baciu enumeră o serie de defecte
nu foarte remarcabile la începutul operei, dar care se
adeveresc cu desăvârșire pe parcurs: ,,tâlhar, hoț,
fleandură, nimeni, sărăntoc”, iar din punct de vedere
fizic este descris direct de către narator ca fiind un băr-
bat arătos.
Setea nebună pentru pământ ce îi încețoșează
judecata lui Ion este, într-o oarecare măsură, motivată
de determinismul psihologic: Din cauza faptului că
și-a petrecut toată viața simțind doar cum e să nu ai
avere și să tânjești după ea, a devenit în prezent per-
soana care și-ar sacrifica propriile plăceri pentru
obținerea acesteia, iar gândul că odată familia lui era
una cu stare, dar a ajuns de rușinea oamenilor, îl îm-
pinge să facă orice compromis pentru a recăpăta onoa-
rea numelui.
Totuși aici este vorba despre ceva mai mult
decât o traumă ce se manifestă în lăcomie, din spusele
naratorului înțelegem că relația protagonist-pământ
este una mult mai profundă, feciorul tratându-l și per-
cepându-l ca pe o ființă vie. Parcă exista o conexiune grafica: Maria Ștefania Voicu
94 REVISTA NOASTRĂ nr. 55/56