Page 97 - Revista Noastra Nr. 55-56 (2023)

persoană naivă, dar această trăsătură se intensifică în
momentul în care Ion și-a îndeplinit un obiectiv din
planul său grotesc, lăsând-o însărcinată, iar ea, fără sa
i se pară nimic dubios, a continuat să îl iubească
necondiționat, răbdând bătăi crunte din partea părin-
telui său. Este, totodată, și o fire mai puternică decât
va putea fi vreodată orice altă persoană din romanul
acesta pentru că, deși a primit doar rele din partea DIDACTICA
vieții, lăsând-o fără mamă la o vârstă fragedă, din par-
tea omului care ar fi trebuit să o ocrotească, lovindu-i
cu bestialitate pântecul în care mișca un suflet, din par-
tea societății care a intervenit prea târziu și prea puțin
în salvarea din ghearele mânioase ale durerii, ea a găsit
totuși forță să reziste. În locul neinspirat, ce-i drept,
dar prea puțină vină are pentru faptul că Ion este ne-
drept de meschin în comparație cu sufletul ei pur. grafica: Delia Vasile
Într-un final, cele două prezențe masculine im-
portante din viața fetei ,,cad la învoială” și astfel are pachet cu Ana pe care nu o tolerează și astfel e împins
loc un eveniment ce duce ușor spre involuția cuplului de păcatul nerușinării în brațele Floricăi, moment pe
ale cărei urmări sunt epuizarea datelor relației: nunta care mireasa îl observă și conștientizează distrusă că
care ține trei zile. partenerul ei nu o va iubi niciodată. Aceste două
Ana, pe lângă sumedenia de animale ce umplu revelații transformă personajele, prin acumulare de de-
curtea Glanetașului până la refuz, aduce cu sine și zes- talii, în cele mai urâte versiuni ale lor. El devine mai
tre lucrată de mână, ceea ce îi scoate la suprafață niște violent și mai mânios ca oricând, găsind mereu prilej
calități pe care nimeni nu a fost capabil să le remarce. să își verse furia printr-un val de pumni în mijlocul că-
O dată hărnicia, pentru că a cusut și țesut totul de una ruia e aruncată nevasta sa, singura ei vină fiind că
singură și o dată inteligență, pentru că nu orice femeie există, iar aceasta nu mai rămâne decât o umbră a ceea
era aptă să lucreze modelul ce implica mult calcul și ce era cândva, mai împuținată, mai depresivă și mai
dibăcie. amărâtă decât putem înțelege, singura persoană pe
În toiul petrecerii soții au o revelație izbitoare care a adorat-o omorându-i și cel mai adânc și stabil
a realității. Ion înțelege abia acum că pământul vine la instinct al unei femei: simțul matern. Ana, care face
parte din tipologia victimei, nu găsește alinare și motiv
să trăiască nici prin copilul ei, comportamentul bărba-
tului diabolic traumatizând-o suficient cât să vadă pri-
virea lui rea și demonică până și în ochii bebelușului.
Astfel, își pune capăt zilelor într-un mod umil și sin-
guratic.
Pentru bărbat acest gest nu este decât o elibe-
rare, o oportunitate de a urma, în sfârșit, glasul iubirii
reprezentat de Florica, de altfel măritată cu George
care recurge la o soluție extremă pentru a evita apro-
pierea dintre ei: își ia sapa și îi crapă țeasta diavolului
cu chip de om care a nenorocit atâtea vieți. În mod iro-
nic, strădania lui de a se împroprietări a fost în zadar
pentru că de acum își va petrece eternitatea conto-
pindu-se cu lucrul ce i-a fost ,,mai drag ca o mamă”,
având parte de tot pământul pe care și l-a dorit vreo-
dată.
Este interesant de observat cum printre scopu-
rile căsătoriei protagonistului se număra și acela de a
avea mai mult respect în sat, dar dimpotrivă, nunta
trezește mai mult batjocura acestuia, figurile preg-
nante, precum notarul, nesfiind-se din a face remarci
sarcastice și usturătoare partenerilor care, sub nicio
formă, nu sunt văzuți mai cu prețuire de societate.
În concluzie, căsnicia dintre Ion și Ana este o
conservare a celor mai deplorabile elemente, precum
violența, profitarea de traumele celuilalt, abuzul, lipsa
respectului pentru soție, moartea, și reprezintă
proiecția unei tragedii de familie survenite în urma în-
călcării cu ușurință a legilor creștine, lucru care pla-
grafica: Irina Chiriță sează romanul sub semnul unei cruci negre.

REVISTA NOASTRĂ nr. 55/56 95