Page 98 - Revista Noastra Nr. 55-56 (2023)

Evoluţia cuplului Ion-Ana din romanul

DIDACTICA Romanul este o specie a genului epic, în proză, său în lupta pentru inima Anei, s-a iscat un conflict pe
realist ,,Ion” de Liviu Rebreanu

clasa a X-a F
Corina BANU

de mare întindere, care are acțiune complexă și se baza unor lăutari neplătiți, dar și a altor emoții care
clocoteau încă dinainte în sufletul lui Ion. Cei doi re-
desfășoară pe mai multe planuri narative.
„Ion” este un roman realist psihologic, scris de curgând la violență, fiul Glanetașului „se repezi la gar-
Liviu Rebreanu și apărut în anul 1920. Liviu Re- dul cârciumarului, îi smulse un par și, mai înainte să-l
breanu, observatorul vigilent al societății, așterne pe poată opri cineva, croi pe George peste spinare”.
hârtie și dezvoltă abstract una dintre întâmplările mar- Chiar dacă e rezultatul unei furii canalizate în scop vă-
cante din viața sa, aducând în ființă această capodo- tămător, puterea țăranului e una remarcabilă.
peră literară. Caracterizarea sa din punct de vedere moral e
Cu semnificații profunde în conflictul interior făcută atât direct, cât și indirect. În mod direct, ea este
al personajului principal, romanul este structurat pe realizată de către narator, care ne informează despre
două părți – „Glasul pământului” și „Glasul iubirii”. sârguința și iubirea de muncă pe care țăranul le avea
Personaj realist, individual, tipul omului lipsit de com- în sânge: „Era iute și harnic ca mă-sa”. Tot în mod di-
pasiune și sentimentul vinovăției, Ion reprezintă mo- rect, Ion este descris pe parcurs și de alte personaje.
delul țăranului sărac, înnebunit de dorința de avere. Este văzut de societate din perspective diferite. Inci-
Fiu al Glanetașului, om alcoolic, risipitor și al Zeno- pient simpatizanți ai lui, soții Herdelea, împreună cu
biei, o mamă muncitoare, însă ignorantă, el reprezintă ai lor copii, nu aveau decât păreri pozitive despre fiul
tipologia arivistului. Glanetașului. Zaharia învățătorul, capul familiei, îl
Portretul său fizic este realizat în mod indirect, vedea, încă de mic „silitor” și „cuminte”. Soția lui Za-
naratorul axându-se în mod special pe cel moral. În haria, Maria, vedea în Ion un om „cumsecade”, „har-
primul rând, condiția financiară reiese din felul modest nic”, „isteț”, „săritor”. Indiferent că pe parcursul
în care se îmbracă. În al doilea rând, el dispune de un romanului au existat momente de dispreț din partea fa-
grad crescut de forță fizică. Un exemplu îl constituie miliei Herdelea, dispreț pricinuit de acțiunile reproba-
secvența în care, între el și George Bulbuc, inamicul bile făcute de Ion, în sufletele lor Herdelenii încă
țineau la acesta. Pe de altă parte, preotul Belciug îl
concepe ca pe un „om stricat și-un bătăuș, și-un om
de nimic”, ponegrindu-l public de câte ori avea ocazia.
Vasile Baciu, tatăl Anei, îl numește „hoț”, „tâlhar”,
„fleandură” și „sărăntoc”.
Portretul moral al lui Ion este unul de o com-
plexitate copleșitoare. Liviu Rebreanu a implantat, sub
masca ușor de trecut cu vederea a țăranului sărac, dar
harnic, un caracter vast, care se autodistruge treptat.
Ion își sapă pe parcursul vieții sale ticăloase, cu mâi-
nile-i înroșite de vărsarea de sânge provocată, propriul
mormânt. Se aruncă în groapă cu toată satisfacția și se
lasă învelit de pământul pe care l-a iubit atât. Această
iubire reiese în mod indirect, din comportamentul său.
Aflăm că latura sa întunecată a apărut încă din copilă-
rie: „Iubirea pământului l-a stăpânit de mic copil,
Veșnic a pizmuit pe cei bogați și veșnic s-a înarmat
într-o hotărâre pătimașă: trebuie să aibă pământ mult,
trebuie!”
Ion iubește atât de tare pământul, încât această
iubire îl sperie. Ar fi vrut să-l adune pe tot. Ar fi vrut
să-i țină loc de mamă, soție, chiar și corp. La un mo-
ment dat, mânat parcă de stihiile solului, el „fără
să-și dea seama, se lăsă în genunchi, își coborî fruntea
și-și lipi buzele de pământul ud”. În acest fel, își
dovedește devotamentul față de ceva ce pentru alții e
un bun material, iar pentru el e o ființă vie. Este unul
din momentele care indică dezechilibrul său
emoțional.

96 grafica: Francesca Împăratu REVISTA NOASTRĂ nr. 55/56