Page 64 - Revista Noastra Nr.53-54 (2020)
P. 64

CALENDAR  CNU

         Absolventă a Colegiului “Unirea” - promoția 1997                      Liana ALEXANDRU

                    Gala Uniriștilor All Times




               E o zi răcoroasă de început de an, tocmai am          Suntem generații foarte diferite. Eu am început
        ieșit din sala plină de absolvenți a amfiteatrului Mihai  liceul la câțiva ani după Revoluție, el a terminat înainte
        Eminescu, unde a avut loc un preambul spontan al      de ‘89. Eu sunt generația Internetului, el a făcut Unirea
        Galei Uniriștilor All Times, și caut o mașină să ajung  pe vremea când școala avea profil industrial. Mie li-
        acasă. Gala e un eveniment unic, n-a mai făcut nimeni  ceul mi-a cultivat pasiunea pentru filologie și mi-a
        așa ceva. Nicio instituție de învățământ de la noi n-a  deschis drumul către media, lui i-a cizelat spiritul activ
        mai închipuit o adunare a absolvenților săi din toate  și i-a modelat pasiunea pentru mașini. Suntem atât de
        timpurile, cu atât mai puțin o școală de tradiția Cole-
        giului Unirea. Iar dacă, dintr-o nebunie, i-a mai trecut
        cuiva prin cap o idee așa imposibilă, am verificat din
        trei surse, sigur n-a devenit realitate. Am o angoasă
        maximă fiindcă urmează să prezint evenimentul peste
        câteva  ore,  încă  nu  am  un  desfășurător  și,  după  o
        experiență de aproape douăzeci de ani în presă, pot să
        dau scris că spontaneitatea din breaking-news se exer-
        sează îndelung. Cunosc puțini dintre absolvenții liceu-
        lui de-a lungul vremii, am o reprezentare mai degrabă
        modestă în legătură cu desfășurarea evenimentului și
        abia ce-am făcut cunoștință cu noul meu coleg de pre-
        zentare, Paul Andrei Lungu. Cuplul nostru a fost decis
        asemenea căsătoriilor la vremea fondării Colegiului
        Unirea - de către cei mari din familie, pe neve și, cu
                                                              diferiți sub aceeași matricolă. Ce Ne Unește? L-am cu-
                                                              noscut pe Felix Pătrășcanu acum câțiva ani la un eve-
                                                              niment despre educație. Sprijină permanent proiecte
                                                              de învățare, e în boardul Romanian Business Leaders
                                                              și  conduce  programul  RePatriot.  Pune  preț  pe
                                                              investiția în educație pentru că acest preț i-a adus în
                                                              viață câștigul, iar azi, prin Fan Curier, e unul din an-
                                                              treprenorii de top ai României. Îmi vorbește despre
                                                              profesorii extraordinari care l-au inspirat în timp ce
                                                              trecem prin Piața Unirii, acolo unde, îi povestesc la
                                                              rândul meu, am fost prima generație de absolvenți care
                                                              au defilat în robe. Trecem de centru, Bulevardul Unirii
                                                              se-apropie de capăt, ne oprim la primele numere și
                                                              constat că nu mai am nicio apăsare. Cu oameni ca
                                                              Felix, îmi zic, Gala merge de la sine, nici nu mai are
                                                              nevoie de prezentare!
        iluzia unei reușite prezentări a Galei, din interes... Nu
        pot decât să mă bucur că Paul e jurnalist ca și mine.
        Totuși, constat că el e mai tânăr, mai zvelt și mai amu-
        zant, iar asta nu poate decât să-mi sporească angoasa.
               Ies așadar în curte cu un optimism ca al filoso-
        filor existențialiști, sunt convinsă de acțiune, dar nu
        mi-e clar dacă eu am vreun sens, și-n timp ce mă în-
        drept înfrigurată spre un taxi care să mă readucă în
        universul cald și predictibil de la mama de-acasă, mă
        întâlnesc cu Felix. Din politețe, îi propun să mergem
        cu mașina pe care vreau s-o comand, în caz că-l ajută
        traseul meu prin Bulevardul Unirii. Îmi zâmbește stin-
        gher, mă refuză bonom și, în câteva clipe, mă văd
        așezată în scaunul superbului său Ford Mustang, pro-         Ziua se pierde devreme în mijlocul iernii, iar
        dus în urmă cu mai bine de o jumătate de secol. Înce-  Gala începe pe înserat cu primirea absolvenților. Sun-
        pem  să  povestim  din  liceu,  motorul  pornește  prin  tem peste 300, văd de la intrare numele fiecăruia tipărit
        orașul amintirilor calde, iar timpul se pliază ca o altă  pe cartoane, elegant, și observ că sunt și absolvenți
        dimensiune a spațiului, înfășurat sub roțile unei mașini  care au terminat Unirea când bunicii mei erau tineri.
        ce sfidează, ca și proprietarul ei, anii.             Totul arată extraordinar de așezat. Sala e luminoasă,
          60                                                     REVISTA NOASTRĂ nr. 53/54
   59   60   61   62   63   64   65   66   67   68   69