Page 65 - Revista Noastra Nr.53-54 (2020)

CALENDAR CNU

cum Revista Noastră, cluburile de Teatru, de Debate;
pe de altă parte, la susținerea investiției în excelență
prin sprijinirea elevilor performanți și proiectelor in-
ovatoare, precum Centrul de Robotică. Sunt convinsă
că mulți dintre absolvenții care au văzut aceste propu-
neri au înțeles cum poate fiecare să sprijine individual
sau în echipă proiectul Uniriști pentru Unirea. Ca do-
vadă, câteva luni mai târziu, avea să fie deschis la Uni-
rea „Laboratorul de creativitate și inovație” susținut
de unul dintre foștii elevi ai Colegiului, Viorel Stan,
astăzi antreprenor de succes. Eu însămi aveam să
susțin câteva ore de comunicare și public speaking
pentru elevii de la cluburile de Robotică și Debate.
Deocamdată, știu doar că hazardul continuă să
locurile la mese sunt distribuite pe generații denumite ne pună la încercare pe toți printr-o tombolă surpriză
strategic: echipă, familie, tradiție, evoluție, responsa- la care suntem fără să știm complici. Lumea e amu-
bilitate, profesionalism. Florile împrăștie o prospețime zată, se epuizează biletele, fiecare râvnește la norocul
a începutului, copiii descoperă încântați un candy-bar, celuilalt: colecții din Revista Noastră, ITP-uri, mobi-
noi țintim rapid un cocktail-buffet. Ceva îmi pare sus- lier, consiliere, cărți de vizită, antrenamente, ședințe
pect în organizare, nu arată a creație spontană, prea e de terapie, relaxare la spa și, ironia care-mi încununase
cu dichis. Oamenii vin pe rând în black-tie, catifele și deja hazardul, o călătorie cu mașina de epocă a lui
mătăsuri purpurii, posteritatea veghează prin ochiul Felix Pătrășcanu! Ce minune să fi fost deja în ea, deși
vigilent al camerelor de filmat... De ce ne-am adunat la tombolă n-am câștigat nimic... Compania a 7-a dă,
atât de asortați aici? Misterul ni se dezvăluie îndată apoi, tonul muzicii pentru toate gusturile, oamenii dia-
după textele de început ale crainicilor care, fiind doar loghează cu pasiune la mese sau în ring. Poate de
introductive, nu e obligatoriu să fie capodopere. Îl văd
pentru prima dată pe domnul profesor Cornel Noană,
directorul CNU, rostind din foaie discursul inaugural.
Aș putea bănui că e emoționat... Sigur este emoționată
doamna profesoară Janet Popoiu, care ne mărturisește
că n-a dormit azi-noapte pentru a pune în pagină pro-
iectul sub semnul căruia ne aflăm, de fapt, aici. Pro-
iectul se numește Uniriști pentru Unirea și nu l-a
conceput singură, ci împreună cu fiica sa, absolventă
a Colegiului. Abia acum, după ore de frământări și ne-
răbdare, am sentimentul că lumea începe să capete
sens. E clar de ce nu aveam un desfășurător! E limpede
de ce sala arată așa grandios! Profesorii fac ceea ce
ne-au promis prin sloganul unirist. Ne oferă puterea.
Ansamblul începe să se întregească prin noi, copiii, aceea, următorul moment planificat, în care eu și Paul
elevii și absolvenții acestei școli. trebuie să jucăm un rol crucial - facilitarea unui dialog
Miza acestei nostalgice adunări este să punem între generații - se distilează ca băuturile fine în... mo-
tradiția la baza unei comunități care să sprijine moder- nologuri de excepție cu amintiri de odinioară. Anii se-
nizarea liceului și să susțină viitorul european al amestecă precum cocktailurile și generațiile se-nvârt
educației pe care ne-o dorim. „Dacă vrem o școală ca amețitor într-o horă încinsă de Țara Vrancei, în timp
afară, numai împreună putem face lucruri” ne spune ce timpul trage de noi pentru încă o fotografie la ca-
Janet Popoiu în timp ce ne arată pe marele ecran pro- bina cu instantanee. La final, CNU se preface în
puneri concrete la care putem contribui: pe de o parte, marțipan și încheie glorios de dulce prima ediție a
la susținerea proiectelor devenite tradiție în CNU, pre-
Galei Uniriștilor All Times!
Poate că Gala n-a avut reper, nici desfășurător,
dar n-a avut nici egal. Cel mai frumos și promițător
proiect, care să unească nostalgic generațiile pentru
scopul nobil care este pentru mulți dintre noi educația,
a fost posibil doar pentru că cineva are mereu la Uni-
rea idei imposibile... și în jurul său absolvenți tot mai
buni, mai preocupați de schimbarea lumii și, poate, din
ce în ce mai mulți. Cât despre mine, mi s-a sugerat că,
alături de Paul, încă mai pot progresa. Nu știu ce să
spun... Sper ca prezentarea făcută acum, la un an de la
marele eveniment, să contribuie la nota finală. Altmin-
teri, dacă în fișa postului mai intervine mâna hazardu-
lui, aș prefera, totuși, bilete în plus la tombola
uniriștilor, pentru încă o călătorie cu Ford Mustangul,
această senzațională mașină a timpului...
REVISTA NOASTRĂ nr. 53/54 61