Page 125 - Revista Noastra Nr.53-54 (2020)

In Memoriam: Gheorghe MOLDOVEANU

Profesorul univ. dr. Gheorghe
C. Moldoveanu (promoția 1952-
1955) va rămâne în istoria Colegiului
Național „Unirea” drept unul dintre
cei mai de seamă uniriști, iar în viața
„Revistei noastre” drept unul dintre
cei mai înflăcărați admiratori și
susținători ai săi.

Om al învățământului româ-
nesc dedicat valorilor perene ale pa-
triotismului, devotamentului pentru
cauza educării a generații și generații
de români în respect pentru limba
română și istoria noastră, Gheorghe
Moldoveanu a crescut intelectual
prin osârdia unor străluciți profesori
de la „Unirea”, educați la rândul lor
de minunații dascăli ai României in-
terbelice și antebelice. Era fascinat
de succesul magiștrilor săi, văzând că taina acestuia mână contemporană (fonetică-fonologie, ortografie,
era faptul că ei „se simțeau legați de antecesori și de lexicologie) şi Dialectologie ale Universității „Ștefan
contemporani, iar, prin aceștia, de succesori” („Unirea cel Mare” din Suceava. Acestor cursuri li s-au adăugat
150”). Responsabilitatea față de contemporani pe apoi și altele: Istoria limbii române, Toponimie româ-
care o aveau magiștrii săi este printre valorile pe care nească, Antroponimie românească, Evoluția ortogra-
le situa la rang de frunte, așa cum transpare din fiei române, întregind formația de filolog a acestui
notațiile pe care le-a făcut în volumul aniversar strălucit reprezentant al spiritului unirist.
menționat mai sus și cum transpărea din activitatea
sa intelectuală și didactică, ce a străbătut toate eta- Cuvintele pe care ni le-a transmis nouă, celor
pele până la aceea de titular al catedrei de Limba ro- de la „Revista noastră”, într-un moment de cumpănă
vor răsuna mult timp în sufletele noastre: „Cine, bul-
versat de nereușitele noastre politice, propovăduiește
neîncrederea în tineri, în cei care mîine vor conduce
destinele țării, neîncrederea în școală, răspunzătoare
de pregătirea acestora, să frunzărească măcar „Re-
vista noastră” și se va convinge de confundarea pla-
nurilor. De aceea cred că mulțumirile mele sînt prea
puțin pentru ce reușesc mai tinerii mei colegi de brea-
slă să facă. Orientarea echilibrată, cultivînd încrede-
rea în progres și în nevoia de schimbare, în mutații,
mai mult sau mai puțin bruște, (...), articulată pe cul-
tivarea valorilor, de azi și de mai înainte, asigură con-
tinuitatea proceselor educației, încrederea în școală,
în menirea ei. Astfel de reușite mă determină să cred
că școala e pe mîini bune, în ciuda vicisitudinilor cu
care au de luptat slujitorii ei. Fă, Doamne, să le rămînă
întreg curajul de a-și duce treaba pînă la capăt!”

Drum bun în lumină, domnule Profesor!

prof. Daniela Plăiașu

REVISTA NOASTRĂ nr. 53/54 121