Page 122 - Revista Noastra Nr.53-54 (2020)

prof. Janet Popoiu

„Naufragiat ”

de Roxana Mihalcea

sau calea regăsirii de sine

Naufragiat, cea de a treia carte a Roxanei
Mihalcea a apărut la Editura ALL și beneficiază de o
prefață semnată de jurnalista Loreta Popa. Ficțiune sau
nu, povestirile Roxanei Mihalcea lasă cititorului sen-
timentul că sunt propriile experiențe, că omul acela
care se confesează îți scrie chiar povestea ta. Se
creează astfel un fel de empatie, de conexiune între
personajul-narator și cititor, grație acelei sincerități
uneori șocante cu care se confesează. Sensibilă,
neliniștită, într-o permanentă căutare a ceva, cu ochii
INVITAȚIE LA LECTURĂ larg deschiși spre o nouă provocare, scriitoarea comu-
nică și se comunică prin cărțile ei, într-un mod curajos
și provocator. Ceea ce frapează este uimitoarea lejeri-
tate cu care scriitoarea trece de la un registru la altul.

În prima ei carte – Umbrela trăirilor mele,
Roxana Mihalcea spune povestea ei, fără a se menaja.
Se lasă descoperită uneori râzând, alteori plângând,
permițând lectorului să o cunoască așa cum este: fra-
gilă, dar și puternică, resemnată sau, dimpotrivă, pre-
gătită pentru o nouă bătălie. Scrisul devine un fel de
terapie prin care își vindecă rănile sufletului, fără a se
teme că devine vulnerabilă.
Nu altfel am descoperit-o și în această ultimă
carte – Naufragiat – o carte-confesiune, o carte a au-
todefinirii. Cu o infinită generozitate, Roxana
Mihalcea împărtășește cititorilor gândurile ei fru-
moase, devenind, așa cum o prezintă Loreta Popa în
prefața cărții, o adevărată risipitoare de gânduri.
Am numit Naufragiat o cartea a autodefinirii,
a descoperirii de sine, fiindcă toate experiențele pe
care le trăiește personajul-narator sunt asemenea unor
lecții la finalul cărora se oprește pentru a observa cu
luciditate ce a învățat nou. Am învățat, am aflat, am
înțeles, am descoperit, astăzi știu, ceea ce am învățat
în timp etc. Sunt verbe sau structuri care tocmai acest
lucru comunică. Cum toate verbele sunt la timpul per-
fect compus, povestitoarea pare că se desparte de o
etapă a vieții ei, așa cum un fluture se leapădă de cri-
salidă, acesta fiind modul său de a-și lua rămas-bun și
de a închide un capitol, dar fiind și pregătită, în același
timp, pentru o nouă aventură.
Titlul antifrază al cărții reia titlul uneia dintre
povestiri și adaugă o notă puternică acestei cărți-spo-
vedanie, pregătindu-ne pentru partea a 3-a intitulată
foarte inspirat Femeia fără aripi. Povestirea Naufra-
giat din partea a 2-a devine astfel o povestire-ancoră
pentru povestea de dragoste ce urmează a fi spusă.

118 REVISTA NOASTRĂ nr. 53/54