Page 123 - Revista Noastra Nr.53-54 (2020)

Personajul, asemenea autoarei care se proiec-
tează în eroina sa aflată mereu în căutarea unui loc în
care să se simtă în siguranță, mărturisește cu o tristețe
sfâșietoare: cred că poimâine mă voi simți un Naufra-
giat în propria-mi casă, viață, existență, pentru că tot
ce voi căuta va fi o barcă de salvare care să mă ducă
înapoi, în sertarul în care am găsit cheia pentru
ACASĂ.
În povestirile Roxanei Mihalcea am regăsit
laitmotivul casei – refugiul care să o protejeze de as-
primea lumii. În capitolul 6 a părții I intitulată Omul
care aduce vântul – interesantă adaptare a titlului ro-
manului lui John Grisham Omul care aduce ploaia –
regăsim o nouă trimitere la motivul casei: casa mea e Partea a 3-a este elementul surpriză și nu doar
în mine și cu mine. Deși există fizic undeva, ea e în su- pentru că lectorul descoperă o delicată poveste de dra-
fletul meu, în mașina mea, în fiecare ceașcă de cafea goste, ci pentru că scriitoarea anunță astfel trecerea la
pe care o savurez, indiferent că e în luxosul hotel Sa- următorul nivel, al ficțiunii pure. Părăsind simpla con-
cher din Viena sau într-o benzinărie din Tg. Secuiesc. fesiune, această a 3-a parte este proză în toată puterea
cuvântului, deși, compozițional vorbind, pare ușor
ruptă de celelalte două părți ale cărții, în ciuda acelei
povestiri-ancoră.
Așadar, așa cum ne-a obișnuit prin aparițiile
anterioare, Roxana Mihalcea aduce din nou în fața ci-
titorilor săi povești emoționante despre oameni sau
despre sine, ca într-un tablou viu și imperfect, așa cum
e și viața.

Nu mai puțin interesant este motivul scrisului.
Într-o secvență în care vorbește despre dependențe, INVITAȚIE LA LECTURĂ
găsim următoarea confesiune: Eu sunt dependentă de
viață. De viața mea. Deși, de fiecare dată când mă
atașez prea tare de ea, are grijă să îmi arate că sunt
toxică și că trebuie să-mi reconfigurez traseul și com-
portamentul. O cred și o înțeleg... nici dependența de
ea nu poate fi benefică, însă tocmai dependența de ea
mă determină să scriu. De notat este și interogația din
final: Să mă schimb oare?!

REVISTA NOASTRĂ nr. 53/54 grafica: Irina Chiriță 119