Page 124 - Revista Noastra Nr.53-54 (2020)

In Memoriam: Constantin BUȘE

Da, dragi români, a murit Constantin Bușe. Is-
toric de marcă, o vreme prorector al Universității din
București, a pierdut lupta pentru viață, la mijloc de
decembrie 2019. A rămas vertical până la capăt, cre-
dincios menirii de a lăsa urmașilor o operă istorică de
excepție. Știa că Istoria națională și universală mai au
multe de dezvăluit.
Acum patru ani punea o nouă piatră la uriașul
monument al trecutului. Un titlu ciudat: „Studii de is-
torie, mai timpurii și mai târzii”.
Colegul nostru de generație a fost un om al
cărții, al studiului aprofundat, urcând în sfera elitelor
academice. Putea fi academician, dar mândria de a
nu face niciun compromis l-a țintuit la catedră. Nu era
un taciturn, dar nici un om ieftin la prietenii. Știa să
scaneze oamenii de calitate.
L-am cunoscut bine după terminarea liceului.
Am fost în clase diferite, el la A și eu la C. Din cinci
clase, au rămas trei. Liceeni adevărați, care au perfor-
mant în toate domeniile! Oameni care ar fi putut să
conducă o țară. Erau trecuți prin obsedantul deceniu
șase. Erau trecuți prin examene grele și repetate. Erau
ani în care spiritul unirist a început să domine urbea
istorică Focșani, orașul primei Uniri din epoca mo-
dernă.
Constantin Bușe, Tinel cum îi spuneau
apropiații, era un om bun ca pâinea lui Dumnezeu.
Modestia exagerată îl ținea uneori departe de bana-
lele dezbateri despre viață și societate. Coordonatorul admirabilului volum omagial
Ce poți scrie în câteva rânduri despre un om apărut în Editura Universității din București, în
care a scris sute de cărți? 2009, scria: „La ai săi 70 de ani împliniți, personalita-
tea profesorului Constantin Bușe se impune ca figură
emblematică în viața intelectuală românească, oma-
giatul nostru oferindu-ne un exemplu de pasiune și
abnegație, un credo profesional și civic demn de
urmat. O viață de om închinată istoriei, căci de decenii
istoricul reconstituie neîntrerupt fapte și evenimente
esențiale aparținând epocii moderne și contempo-
rane a istoriei românești și universale.”
Plecarea spre înalt a profesorului ivit din pă-
mântul Vrancei este anunțată cu tristețe și de Centrul
de Studii Euro-Atlantice, pe care l-a slujit și impus la
nivel internațional: „A fost un savant, un dascăl și
mentor, un coleg, un prieten, un om deschis a cărui
pierdere o resimțim cu toții.”
Cetățean de onoare al Focșaniului, Constantin
Bușe merită un monument, ca unul care s-a întors cu
drag „la obârșie, la izvor”.
Noi, uniriștii din obsedantul deceniu, l-am
plâns ca pe un frate. Nu uităm că la cimitirul din
Străulești distinsul nostru coleg ne așteaptă oricând
cu o floare. Spiritul unirist trece prin vreme și ne stră-
fulgeră dorința de a fi mereu repere de românism.

prof. Vasile Lefter

120 REVISTA NOASTRĂ nr. 53/54