Page 121 - Revista Noastra Nr.53-54 (2020)

se pot împreuna, dezvăluind citito-
rului la fiecare lectură alte și alte
înțelesuri?
Oricare și de orice natură ar
fi motivul, această carte vrăjește ci-
titorul. Este cartea pe care părinții
o cumpără cu gândul la copii, ori
chiar la anii fragezi ai prunciei lor,
și pe care, citind-o, singuri iar mai
apoi cu odraslele, nu o mai pot da
uitării. E o poveste a începuturilor,
din toate punctele de vedere. Și este
un început în sine. Aștept, cu nevă-
muită recunoștință, cu speranță și
cu răsuflarea ținută, continuarea, pe
care o simt venind și o doresc.
Mulțumesc doamnei Liana
Alexandru pentru că ne-a dat o
carte CU, PENTRU și DESPRE
este futil chiar și după ce citesc cartea. Dar acum, cu copii, așa cum ni le aminteam din îndepărtata sau
această poveste în minte, pot vedea aievea oamenii ei. apropiata noastră copilărie, păstrată intactă și de-a pu-
Mi-i închipui stând și sorbind-o în ființa lor și știu, știu ruri fermecătoare.
că sunt acolo. Căci poveștile cresc oameni, fac oameni, in-
Copii asemenea lui Ian au existat întotdeauna, spiră oameni. Iar din acestea ne hrănim toți.
și de o parte și de cealaltă a filei. Și povești în genul
acestei cărți duioase au existat. Și se vor mai făuri încă.
Este rețeta fantastică a copilului care nu știe ori nu
poate să se bucure cum se cuvine de bucuria de a fi în
viață, de a fi copil, până în momentul în care primește
un cadou. Pentru Ian, acest dar a fost „propria sa po-
veste”, universul fantastic în care el, un copil ca toți INVITAȚIE LA LECTURĂ
copiii, dar lipsit de bucuria firească vârstei, este nu-
cleul. Cum bine și frumos este trecut în carte: „băiatul
are inima uscată”. Salvarea lui, bucuria lui nespusă,
momentul lui hotărâtor a venit odată cu povestea al
cărui centru a devenit, căci ea i-a creat lumea ferme-
cată la care aspiră și pe care fiecare ființă umană o
dorește, îndeosebi în copilărie. Câți dintre noi pot
spune că nu au primit, la un moment dat, acest dar spi-
ritual care să ne transforme traiectoria existenței? Dacă
nu am primit „in facto” o asemenea lecție, cu siguranță
ideea ne este cunoscută- fie în scris, fie din spusele al-
tora, fie și numai pentru că o intuim cu acea parte sen-
sibilă a ființei noastre.
Dar această „Poveste de Crăciun” este o voce
nouă și proaspătă care reușește, cu infinit farmec și cu
grija duioasă cu care vorbește fiecărui suflet, să lustru-
iască și să reinventeze o temă clasică. Vibrează cartea
acesta, vibrează ea însăși și face să vibreze, atingându-
le, copilăria (latentă ori activă) și inima fiecărui om
care o citește.
Îmi este peste poate să spun cu precizie de
unde izvorăște acest farmec nespus al poveștii. E oare
stilul, felul în care cuvintele se îmbină și curg firesc
unele din altele, întregindu-se rotund? Este oare vorba
de Ian, de transformarea și mirarea supranaturalului
care înflorește în ființa sa și ne aduce aminte, cu infi-
nită tandrețe, de vremurile în care eram asemenea lui?
Este măiestria proprie a autoarei, subtilitatea scriiturii,
infinitatea de moduri în care cuvintele aparent simple

REVISTA NOASTRĂ nr. 53/54 117