Page 127 - Revista Noastra Nr.53-54 (2020)
P. 127
INTERVIUL REVISTEI
A fost foarte multă muncă, foarte multe sacri- niște lucruri la care, în mod normal nu te-ai gândi, de-
ficii. Sunt multe zile în care nu faci actorie și trebuie oarece, în Româna, la fel ca și în multe state din Eu-
să faci altceva, să îți găsești job-uri și să întâlnești tot ropa, cultura nu prea este băgată în seamă, iar în Marea
felul de situații. Acesta e doar vârful icebergului, dar, Britanie, daca ești la început, nu poți trăi doar din ac-
pe lângă puțin noroc, e nevoie de multă muncă. Au torie. În țară este mult mai bine: mai multă lejeritate,
fost multe momente în care am vrut să renunț, când salarii mai mari. Însă dacă vorbim de reclame, lucru-
mi-a fost foarte greu. Spre exemplu, lucram în vânzări, rile se schimbă. În Londra, într-adevăr, dacă ai prins o
un domeniu pentru care nu mă pregătisem. Știam că reclamă, chiar o duci bine, dar în țară, e o loterie mult
puteam găsi un job mai bun, dar, în același timp, prea mare. Ca industrie, da, merge mai bine în Anglia,
aveam nevoie de un program flexibil. Pe scurt, sunt fiind și mai mulți agenți, dar financiar, dacă te zbați
multe lucruri pe care trebuie să le iei în considerare, puțin în țară, ai șanse mari.
chiar e nevoie să faci sacrificii. Din exterior pare des- Cum reușești să armonizezi viața de familie
tul de simplu, însă nu e. cu cariera de actor? Cât de important este suportul
Care este sau a fost motto-ul tău? După ce celor dragi pentru tine?
te-ai ghidat de-a lungul carierei sau ce te-a motivat Roxana: Mi se pare cel mai important. Nu
să perseverezi? mi-am dorit niciodată să am doar carieră. Orice actor
Roxana: Foarte, foarte mult m-a susținut soțul mare care a făcut ceva important în cariera sa, are în
meu, Nicholas Lupu. Chiar și în București, când mer- spate o familie, o realitate. Pentru că ai nevoie, în me-
geam la audiții pentru reclame sau pentru niște filme seria asta, să te ancorezi cumva și în realitate, în pre-
în care erau roluri puține, aproape inexistente și îmi zent. Atunci când termini sau începi un proiect nu
pierdusem încrederea că pot să fac actorie sau că me- trebuie să te identifici nici cu eșecul, nici cu succesul.
rită într-adevăr, el m-a susținut foarte mult. De aseme- Trebuie să îți păstrezi un echilibru, e foarte important.
nea, există o voce interioară care îți spune că trebuie Iar meseria asta e imprevizibilă: acum poți fi pe cul-
să faci asta. Într-o oarecare măsură, cred că trebuie să mile succesului, iar mai târziu acest succes poate să
fii făcut pentru acest domeniu. În general nu prea tind treacă, lumea să te uite. De asta e nevoie de o stabili-
să cred asta, dar, mai ales când vine vorba de o meserie tate, iar eu una sunt genul de om care chiar am nevoie
vocațională, cred că trebuie să speri dincolo de toate de așa ceva. Sunt un om căruia îi place liniștea, îmi
obstacolele, să crezi că ai menirea de a face acest plac orașele mici (râde), sunt exact opusul a ceea ce
lucru, că e ceva mai presus de tine. Ți s-a dat un dar și fac. De asta sunt actor, până la urmă, ca să pot intra în
e nevoie să faci ceva cu el, să te sacrifici și să îl dai alte vieți.
mai departe. Asta m-a ținut și constant mă gândeam Ai avut vreodată momente în care te-ai simțit
că trebuie să fac mai mult, pentru că simțeam că am descurajată în ceea ce privește cariera?
ceva de spus, ceva de oferit. Este păcat că dacă ai un Roxana: Am avut destule momente de acest
dar să nu îl fructifici. Un job poți găsi tot timpul, dar gen. Am avut un astfel de moment când jucam în Lon-
meseriile vocaționale sunt mai presus, iar gândul dra pentru prima dată piesa „UB21”, pe „West End”.
acesta m-a ținut constant. În Anglia există acest press night, când vine într-o sin-
Din perspectiva vieții de actor, cât de diferită gură seară toată presa. Este foarte stresant pentru ca
este viața din Anglia, față de cea din România? nu vine fiecare pe rând, vin toți grămadă și asta după
Roxana: În România încă există actori angajați ce ai jucat în ziua respectivă piesa de vreo 5, 6 ori. Și
în teatru, ceea ce în Anglia nu mai există. Se numește prima oară când am jucat, am interpretat un rol mai
teatru de repertoriu, care nu mai există în Anglia. Lu- dramatic. Era vorba despre un atac terorist petrecut în
crezi la o piesă de teatru uneori și un an de zile, iar Londra, iar eu eram victima. Țin minte că eram într-
după o joci des, de 8 ori pe săptămână, dar după ce se un scaun cu rotile. A doua zi, evident, eram curioasă
termină, treci la proiectul următor. În
România actorii sunt angajați în teatre,
joacă o piesă o dată la 3 luni și asta îți
creează o anumită lejeritate pe care ac-
torii din Anglia nu o au. În afară de ac-
torii care sunt la un anumit nivel și
joacă în seriale de televiziune, ceilalți
nu au luxul acesta. Spre exemplu, în
România, nu am văzut actori tineri
care, după ce termină o piesă sau sunt
în timpul unei piese, au și alte job-uri.
Pe alocuri sunt chiar mai mulți bani în
România. Lumea, în general, are
prejudecăți, dar actorii tineri, în special,
au un trai mai bun în țară. Se investește
mult în filme și chiar și în teatru. Repet,
asta doar dacă nu ești la un anumit
nivel. Dar până ajungi acolo, sunt des-
tul de multe sacrificii și trebuie să iei
mai multe lucruri în considerare. Sunt
REVISTA NOASTRĂ nr. 53/54 123