Page 114 - Revista Noastra Nr.53-54 (2020)
P. 114

Cântec de iarnă                                PREMIUL I
       PROIECT   CNU  face culorile să se unduiască

                Frageda lumină


                peste vârfurile copacilor
                O rază străpunge norii limpezi,
                această rază explodează
                ca un fulger
                ea surprinde.
                Inima mea e aninată de această rază.
                Ea oxigenează, ea oferă
                însuflețire concepției mele.
                Raza explodează, dar lumina este dulce,
                atât de dulce, un șuvoi de viață ia naștere din această rază,
                ea devine artera sufletului meu
                ea mă reîncarcă, mă amplifică, mă definește.
                Mă simt copleșit,
                copleșit de aceste oglindiri care îmi gâdilă
                chipul ca o adiere.
                O dulce crăpătură din nori,                                        Traducere de Elena MOCANCA
                cântec de iarnă, fă să se unduiască                                Colegiul Naţional „Unirea” Focşani
                ce aveam, din oboseală, împietrit.
                                                          Imn de iarnă


                                     Proaspătă lumină,
                                     fă să tremure culorile
                                     pe crestele copacilor.
                                     O rază străpunge norii limpezi,
                                     explodează, îmbată
                                     ca un fulger
                                     surprinde.
                                     Inima mea-i atârnată de raza aceasta.
                                     Oxigenează, dă
                                     avânt viziunii mele
                                     Ea explodează, însă lumina-i e blândă,
                                     atât de blândă, emanând un flux vital,
                                     devine artera spiritului meu,
                                     mă reîncarcă, mă amplifică, mă împlinește.
                                     Mă simt
                                     plin de aceste reflexe care îmi gâdilă
                                     fața, aidoma unui zefir.
                                     O! Blândă străpungere a norilor,
                                     imnuri de iarnă, să freamăte din nou unduitor
                                     ceea ce pietrificasem, vlăguit.

               Traducere de ION ROŞIORU, traducător şi scriitor,
                  membru al Uniunii Scriitorilor din România,
          110         preşedintele juriului de concurs           REVISTA NOASTRĂ nr. 53/54
   109   110   111   112   113   114   115   116   117   118   119