Page 71 - 2018_revista_noastra_nr_49-50

Bianca VRÂNCEANU CONFIRMARI

clasa a XI-a F
Ploaia

Doar tu... Uitare
Tu, ploaie...

Cândva mi-erai Aș fi vrut să te uit, Aruncă peste mine
petală palidă să-mi cazi din gând vise neîmplinite.
de piele. ca o frunză uscată, Stropește-mă cu viață
Mi-erai gând pierdut mestecată de ger. și lasă-mă nebună,
printre flori Aș fi vrut să te uit, să fug printre gânduri.
de carne. să-mi zbori din suflet Trup însetat,

Erai un vis adormit ca un nor de ceață, uită de mine!
sub pulberi înghițit de vânt. Alungă-mă în stele,
de oase. Aș fi vrut să te uit, ascunde-mă de nori,
Cândva mi-erai, să-mi fugi din viață sub tălpile cerului
acum ce-mi ești? ca un vis pribeag, și lasă-mă stingheră
mușcat de răsărit. la granița iluziilor.

Aș fi vrut să te uit, Ploaie, tu...
chip flămând de mine. M-ai uitat?

Cădere Fuga

De ieri atârn de-un picior de stea, Să ne pierdem de siluetele-adormite,
cenușă și zgură pe cer, și să fugim nebuni pe-un peron prăfuit
bezna îmi prinde cioburi în păr, de sărutări pătimașe, crude, răsfrânte,
silabe, cuvinte albastre, s-așteptăm curgând înspumat

iar timpul mă strânge în pumni, peste noi amurgul,
furându-mi picuri de viață. privind trenul cum suflă secrete
Fluture strivit de umbre, printre aburi de floare,
renasc din temnița himerei, în gara sufletelor murdare
căzând, fir de praf, de mir și dragoste.
în ochiul stâng al lumii… Să ne pierdem fugari,
până se trezește lumea.

REVISTA NOASTRĂ nr. 49/50 grafica: Nicoleta Valentina Ciută 69