Page 27 - 2018_revista_noastra_nr_49-50

UNITATE
Începutul baladei sintetizează metaforic un timp este și el al trecerii, al morții vegetale, al spai-
cadru feeric: „Pe-un picior de plai/Pe-o gură de rai”, melor legate de eventualitatea dispariției pentru tot-
frumusețea nefirească a locului nefiind inițial decât deauna a zeilor legați de misterele germinației, iar
atât, dar, privită în economia întregului text, este ne- moartea ciobănașului se va petrece la apus, când
cesara frumusețe nepământeană apărută în loc profan, umbra și întunericul se pregătesc să ia locul luminii.
unde ordinea sacră aduce un eveniment ce scapă logi- Numărul trei („Trei turme de miei/cu trei cio-
cii profane: un tânăr nelumit va cunoaște moartea și bănei”, dar și prezența în anafora de trei ori a numera-
tocmai aspectul feeric, paradisiac, e prima cerință ma- lului „unu”), în „Dicționarul de simboluri” de Jean
joră pentru o semnificație înaltă de tip sacrificial. Chevalier și Alain Gheerbrant (Ed. Artemis, București,
Ascunsă la nivelul conotațiilor este recurența 1994), este „pretutindeni un număr fundamental”, el
trecerii: piciorul de plai e locul de popas, de recule- exprimând „o ordine intelectuală și spirituală, întru
gere, poate, din lungul șir de urcușuri și coborâșuri ale Dumnezeu, în cosmos sau în om”. (op. cit. p. 37)
meseriei și destinului de cioban. E un răgaz din De-a lungul și de-a latul pământului, de la stră-
nesfârșitul deal-vale. E doar o trecere geografică, nu- vechi civilizații din Peru până în Iran, din China până
mită în zestrea poetică, dar tocită, prin repetare, a lim- în Israel, cifra trei structurează mitologii, viziuni asu-
bii române de zi cu zi, chiar dacă înnobilată pentru noi, pra universului, omului, eticii, ritualurilor, este număr
vorbitorii ei de azi, de o irezistibilă dulceață arhaic- cheie în arhitecturi sacre (piramide, temple grecești).
populară. Metafora adevărată, deschiderea metafizică Mai mult chiar, notând că „Naturaliștii au observat
este cea a celui de-al doilea vers, deși și ea se menține multe ternare în corpul uman” (op. cit., p. 371), autorii
foarte aproape de vorbirea obișnuită. Surprinzător, conchid astfel: „Rațiunea fundamentală a acestui fe-
valențele metafizice îi vin tocmai din interpretarea ad nomen ternar universal trebuie fără îndoială căutată
litteram: gura de rai e o deschidere a spațiului sacru într-o metafizică a ființei compozite și contingente
celui mai înalt și celui mai pur. E un loc de trecere într-o vedere de ansamblu a unității și complexității
dinspre lumea de jos spre lumea de sus. Frumusețea oricărei ființe din natură, care se rezumă la cele trei
locului e divină și logica faptelor de aici scapă nivelu- faze ale existenței: apariție, evoluție, distrugere (trans-
lui muritorului... formare) sau: naștere, creștere, moarte, sau, după
La fel ca spațiul, și timpul este al faliilor prin tradiția astrologică: evoluție, apogeu, involuție” (op.
care se poate revela un alt sens: turmele coboară la cit., vol. I, p. 371-372).
vale toamna în ritualul transhumanței, iar acest ano- Desigur, de aici, din treimea experiențelor fun-

REVISTA NOASTRĂ nr. 49/50 grafica: Iulia Plăiașu 25