Page 27 - 2018_revista_noastra_nr_49-50
P. 27

UNITATE
               Începutul  baladei  sintetizează  metaforic  un timp este și el al trecerii, al morții vegetale, al spai-
        cadru feeric: „Pe-un picior de plai/Pe-o gură de rai”, melor legate de eventualitatea dispariției pentru tot-
        frumusețea nefirească a locului nefiind inițial decât deauna a zeilor legați de misterele germinației, iar
        atât, dar, privită în economia întregului text, este ne- moartea  ciobănașului  se  va  petrece  la  apus,  când
        cesara frumusețe nepământeană apărută în loc profan, umbra și întunericul se pregătesc să ia locul luminii.
        unde ordinea sacră aduce un eveniment ce scapă logi-         Numărul trei („Trei turme de miei/cu trei cio-
        cii profane: un tânăr nelumit va cunoaște moartea și bănei”, dar și prezența în anafora de trei ori a numera-
        tocmai aspectul feeric, paradisiac, e prima cerință ma- lului „unu”), în „Dicționarul de simboluri” de Jean
        joră pentru o semnificație înaltă de tip sacrificial.  Chevalier și Alain Gheerbrant (Ed. Artemis, București,
               Ascunsă la nivelul conotațiilor este recurența 1994), este „pretutindeni un număr fundamental”, el
        trecerii: piciorul de plai e locul de popas, de recule- exprimând „o ordine intelectuală și spirituală, întru
        gere, poate, din lungul șir de urcușuri și coborâșuri ale Dumnezeu, în cosmos sau în om”. (op. cit. p. 37)
        meseriei  și  destinului  de  cioban.  E  un  răgaz  din     De-a lungul și de-a latul pământului, de la stră-
        nesfârșitul deal-vale. E doar o trecere geografică, nu- vechi civilizații din Peru până în Iran, din China până
        mită în zestrea poetică, dar tocită, prin repetare, a lim- în Israel, cifra trei structurează mitologii, viziuni asu-
        bii române de zi cu zi, chiar dacă înnobilată pentru noi,  pra universului, omului, eticii, ritualurilor, este număr
        vorbitorii ei de azi, de o irezistibilă dulceață arhaic- cheie în arhitecturi sacre (piramide, temple grecești).
        populară. Metafora adevărată, deschiderea metafizică Mai mult chiar, notând că „Naturaliștii au observat
        este cea a celui de-al doilea vers, deși și ea se menține multe ternare în corpul uman” (op. cit., p. 371), autorii
        foarte aproape de vorbirea obișnuită. Surprinzător, conchid astfel: „Rațiunea fundamentală a acestui fe-
        valențele metafizice îi vin tocmai din interpretarea ad  nomen ternar universal trebuie fără îndoială căutată
        litteram: gura de rai e o deschidere a spațiului sacru într-o metafizică a ființei compozite și contingente
        celui mai înalt și celui mai pur. E un loc de trecere într-o vedere de ansamblu a unității și complexității
        dinspre lumea de jos spre lumea de sus. Frumusețea oricărei ființe din natură, care se rezumă la cele trei
        locului e divină și logica faptelor de aici scapă nivelu- faze ale existenței: apariție, evoluție, distrugere (trans-
        lui muritorului...                                    formare)  sau:  naștere,  creștere,  moarte,  sau,  după
               La fel ca spațiul, și timpul este al faliilor prin tradiția astrologică: evoluție, apogeu, involuție” (op.
        care se poate revela un alt sens: turmele coboară la cit., vol. I, p. 371-372).
        vale toamna în ritualul transhumanței, iar acest ano-        Desigur, de aici, din treimea experiențelor fun-



















































           REVISTA NOASTRĂ nr. 49/50                                 grafica: Iulia Plăiașu                 25
   22   23   24   25   26   27   28   29   30   31   32