Page 22 - 2018_revista_noastra_nr_49-50

ESEU domnului Cezar Cherciu, o carte despre Primul Război
Mondial, o informație despre bunicul meu - nu știam
că el fusese decorat pentru merit. Atunci am reluat car-
Clădirea Liceului Unirea tea măreață a lui Constantin Chirițescu și am recitit-o
sub ocupația germană (1917) cu mare atenție, încercând să aflu pe unde s-au
desfășurat bătăliile, cum a fost cu aceste lucruri, să
aflu, ca să zicem așa, istoria bunicilor, a unchiului meu
și a celor care au murit în război. Și am mai luat o dată
cartea lui Chirițescu la inspectat, am citit-o cu mare
atenție, prima lectură am făcut-o în copilărie, acum la
maturitate am refăcut-o, încercând să înțeleg, să cu-
nosc mai bine evenimentele.
Vreau să leg relatarea mea de mai multe mo-
mente. În 5-6 ianuarie 1917 are loc lupta de pe Măgura
Odobeştilor, în care germanii reușesc să ocupe cota
1001, așa se numea atunci, acum au găsit că este de
983 m, mă rog, acolo la Releu. Odată cu cucerirea Mă-
gurii Odobeștilor este ocupat și Focșaniul pe 7 ianua-
rie. A fost o perioadă dureroasă pentru bunica și cei
care au trăit sub ocupație. S-au întâmplat o multitudine
de lucruri în perioada asta, dar cele mai importante
momente am spune că sunt cele dintre 22 iulie - 1 au-
gust, când are loc bătălia de la Mărăști. Marea victorie,
una dintre cele mai importante bătălii din Primul Răz-
boi Mondial, când armata română rupe frontul aus-
triac, german și pătrunde pe un teritoriu imens în
epocă. Pe vremea aceea erau lupte de poziții, de
tranșee și s-a întâmplat atunci ca românii să realizeze

de 10 ani. După am înţeles că a fost întâmpinat cu un
vertiginos entuziasm chiar de oamenii care aveau drept
vocaţie istoria. De aici a rămas fascinaţia mea pentru
perioada dintre 1916-1918. Cele mai tulburătoare po-
veşti erau cele ale bunicii. Bunica mea avea 35 de ani
pe atunci, era o femeie tânără, în putere, cu șase copii
minori acasă, feciorul cel mare plecat în refugiu, soţul
pe front şi aşa mai departe. A trăit toate ororile ocupa-
ţiei, dar cel mai cumplit lucru pentru bunica era cano-
nada de pe front. Auzeau cum băteau tunurile la
Mărăşeşti, iar de la Odobeşti la Mărăşeşti e o distanţă
relativ scurtă, astfel încât de la Odobeşti se vedeau
dealurile de la Panciu.
În bătălia de la Muncelu, a murit fratele buni-
cii mele, eroul sergent Nicolae Ioniţă - locuiesc pe
strada care-i poartă numele. Din familia mea au fost
oameni care au trăit sub ocupaţie, au fost persoane care
au luptat pe front. Bunicul s-a întors de pe front, rănit,
dar în viaţă şi decorat pentru merit, pentru realizările
sale de vitejie. Bunicul dinspre mama a făcut cealaltă
parte a războiului din 1919, el a fost mai tânăr şi a fost
mobilizat pe front, a mers cu armata română la Cluj,
la Oradea și a ajuns în Ungaria, în bătălia de pe Tisa,
chiar până la Budapesta. Era stegar al regimentului și
a primit pentru faptele sale de curaj ordinul „virtutea
militară clasa a III-a”, fiind decorat și primind o
suprafață de teren în Dobrogea. A fost împroprietărit
după război. Sunt foarte mândru de acest neam din
care provin, pentru că au trăit toate experiențele aces-
tea și mi le-au transmis mie.
A trecut timpul, acum vreo câțiva ani mi s-a sergent erou Nicolae IONIȚĂ
întâmplat să descopăr într-o carte de istorie locală a
20 REVISTA NOASTRĂ nr. 49/50