Page 20 - 2018_revista_noastra_nr_49-50
P. 20

ESEU                             că mult mai mulți oameni decât am crede au luptat
                                                              pentru  realizarea  acesteia  –  nu  doar  transilvănenii
               Prin acțiunile sale aproape solitare, sprijinite, prezenți la Alba-Iulia pe 1 decembrie 1918, ci și alte
        totuși, începând cu 1 ianuarie 1918 de nou-înființata sute de mii de români emigrați în America, a căror
        Legație a României la Washington, tânărul locotenent susținere a fost de un real folos în ceea ce privește
        a militat permanent pentru formarea acelei voci co-   schimbarea mentalității societății americane cu privire
        mune prin care toți emigranții români din America să la idealurile românești. Mai mult decât atât, putem
        sprijine cauza de unire a țării lor. Pe măsură ce timpul constata cât de importantă poate fi lucrarea a trei oa-
        a trecut, aceștia au înțeles că este necesar să renunțe meni ori chiar și numai a unui singur om, în mișcarea
        la contradicțiile de ordin personal dintre ei, iar mani- unei  întregi  comunități  pentru  a  o  determina  să-și
        festările lor de susținere au început să fie tot mai multe  susțină un ideal. Îndrăznim să spunem că, fără voința,
        și mai intense, așa cum a fost, de exemplu, marea în- forța de convingere și jertfa celor trei membri ai Mi-
        trunire de la Cleveland din 10 martie 1918. Punctul   siunii, românii emigranți din America n-ar fi susținut
        culminant a fost înființarea, în același an, la 5 iulie, a niciodată cauza țării lor și, în consecință, nici Statele
        Ligii Naționale a Românilor din America prin care s- Unite n-ar fi făcut-o. Dar poate cel mai important as-
        a reușit articularea fermă a acelei voci comune. Din  pect de învățat din activitatea acestei Misiuni este
        acel moment, societatea americană a devenit cu ade- exercițiul de unire pe care l-a determinat în rândul ro-
        vărat conștientă de dorința firească a românilor de a  mânilor de peste ocean. Aceștia n-au putut forma o
        se constitui într-o Românie Mare, motiv pentru care a voce comună prin care să susțină dorința națiunii lor
        și început să o susțină. De aceea, faptul că la 6 noiem- decât în momentul în care au fost complet conștienți
        brie 1917 președintele american Woodrow Wilson s-a    de ei și de țara lor, când i-au ascultat și le-au urmat
        pronunțat  într-un  final  în  favoarea  aspirațiilor  sfatul celor care le-au vorbit și atunci când au renunțat
        naționale ale românilor, poate fi considerat un succes complet la discordiile personale care se aflau între ei.
        al comunității românești din America și implicit al Mi-  Poate că acestea sunt cele trei caracteristici ale unei
        siunii Patriotice Române, prin cel mai important re-  uniri cu folos: conștientizare, ascultare și renunțare la
        prezentant al ei, Vasile Stoica. Sprijinul acordat de  orgoliile eului. Și nu doar o unire între ei au reușit să
        către Statele Unite, în acest fel, realizării Marii Uniri realizeze – ci și o comuniune la nivel spiritual și de
        a contat enorm pentru ca aceasta să fie recunoscută în conștiință cu românii rămași acasă, ale căror nevoi le-
        cadrul Conferinței de Pace de la Paris (1919-1920)    au înțeles și s-au implicat pentru ele ca și cum ar fi fost
        prin faptul că a dat un imbold tuturor aliaților Româ- ale lor.
        niei să se ralieze pe poziția adoptată de americani cu       Într-o societate cum este cea de astăzi, în care
        privire la acest subiect. Vasile Stoica a fost unul dintre  constatăm cu tristețe câte lucruri nu se realizează toc-
        membrii delegației române de la Paris, astfel că se   mai pentru că lipsește exercițiul de a fi cu adevărat în
        poate observa că el a susținut până în ultimul moment unire, afișându-se eventual doar o  pseudo-unire, avem
        cauza țării sale – mai precis, până a fost recunoscută cu  siguranță  câte  ceva  de  învățat  atât  de  la
        pe plan internațional.                                personalitățile, cât și de la simplii oameni a căror po-
               Pe scurt, aceasta ar fi istoria Misiunii Patriotice  veste am amintit-o mai sus. Poate că vom mai avea
        Române în Statele Unite ale Americii – există mult    prilejul să mai amintim despre faptele lor – sunt des-
        mai multe aspecte de precizat în legătură cu ea. S-ar tule de spus. Până atunci, ne rămâne să înțelegem că
        putea formula următoarele întrebări: este acest episod acești oameni – fie că numele lor a fost reținut de Is-
        unul demn de a fi păstrat viu în ființa noastră? Îl putem  torie, precum al celor trei membri ai Misiunii, fie că
        considera un element semnificativ al tabloului de eve-  nu sunt decât simpli indivizi ai comunității de români
        nimente ce compun Marea Unire? Avem ce învăța de din America acelei epoci – merită recunoștința memo-
        la el?                                                riei noastre colective acum, la o sută de ani de la fap-
               Din punctul nostru de vedere, prin prezentarea tele  lor  mărețe.  Și  când  zicem  recunoștință  nu  ne
        activității acestei Misiuni, se deschide o altă perspec- referim la o formală comemorare; ci ne referim la
        tivă de a înțelege procesul prin care a fost posibilă  amintirea vie a unor oameni din ale căror fapte putem
        Marea Unire. Înainte de toate, se poate remarca faptul învăța cu adevărat ceva.

                                                 NOTE BIBLIOGRAFICE
        1. Ion Stanciu, Aliați fără Alianță: România și S.U.A (1914-1920), Ediția a II-a, Ed. Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2010, p. 91-94.
        2. Legat de aspectul financiar al Misiunii, Vasile Stoica notează: "Nu a fost om trimis în vreo misiune în străinătate, care să fi fost
        lăsat în mai mare mizerie, de cum am fost lăsat eu în 1917-1918 în America de către guvernul d-lui Brătianu"; Stoica, Vasile,
        O lămurire în legătură cu propaganda noastră în America. Scrisoare deschisă adresată către D-l Anton Bibescu, Ministrul României
        la Washington, ,,Adeverul", București, f.a. – fondul Bibliotecii Academiei Române (BAR).
        3. Vasile Stoica, În America pentru cauza românească, București, 1926, p. 10 – fond BAR.
        4. Pentru o descriere mai amănunțită a problemei, vezi Alexandru Micle, Vasile Stoica și Misiunea politica națională în SUA, în
        Gheorghe Buzatu, Valeriu Dobrinescu, Horia Dumitrescu, coordonatori, Diplomație și diplomați români, Editura Pallas, Focșani,
        2002, p. 176-177 și Boris Rangheț, Relațiile româno-americane în perioada Primului Război Mondial (1916-1920), Editura Dacia,
        Cluj-Napoca, 1975, p.36-37.
        5. Analiza este realizată pe o serie de articole cuprinse în majoritatea numerelor lunare din anul 1917 ale publicației menționate;
        Sămânătorul, Foaie pentru înălțarea inimii și luminarea minții, Anul III, Youngstown, 1917 – fond BAR.
        6. Sămânătorul, Foaie pentru înălțarea inimii și luminarea minții, Anul III, Youngstown, Ohio, nr. 9, septembrie, 1917, p. 2
        – fond BAR.
          18                                                     REVISTA NOASTRĂ nr. 49/50
   15   16   17   18   19   20   21   22   23   24   25