Page 83 - 2017_revista_noastra_nr_47-48

Cristina ENOIU PROIECTE CNU

clasa a XI-a C
Voluntariatul prin ochii mei

„Prin ochii mei miopi și neajutați - pentru că nu ros, mai ales în rândul tinerilor, preocupați mai degrabă
port ochelarii mereu - imaginile se succed altfel. Obiec- de tehnologie decât de artă. Însă seara de atunci a de-
tiv, imaginile mele sunt absolut neclare, incerte, ames- montat acest mit: cafeneaua a fost plină, iar cei mai
tecate, fuzionate. Dar cine are nevoie de o imagine clară curajoși dintre spectatori aveau ocazia să ia microfonul
a aparențelor? Ochii, oricât de sănătoși ar fi, percep o și să transmită un mesaj în versuri. Tot ce s-a întâmplat
imagine cvasidistorsionată a realității, limitându-se la în acele zile a purtat amprenta unei noi viziuni, aduse
contururi, fețe, măști. Atât timp cât ochiul uman nu de tineri pentru tineri, urmărind să trezească spiritul de
poate percepe esența lumii din jur, eu nu am nevoie de inițiativă și entuziasmul acestora, dar și să îi aducă atât
ochelari.” de aproape de artă, încât să fie, pentru câteva zile, parte
Așa am început vara: cu ochelarii pe cap, gata din ea.
să văd cât mai clar cu putință dincolo de imaginea ne- Cea de-a doua experiență s-a desfășurat pe alte
clară, cu ore mai puține de somn, cu timp petrecut în coordonate: muzică, spectacol în aer liber, artiști
sprijinul altora, care s-a dovedit a fi, de fapt, timp pe- internaționali, spectatori veniți special pentru festival
trecut în sprijinul meu, cu prieteni noi, cu redescoperiri din alte țări. Este vorba despre festivalul de Blues, un
în cazul oamenilor pe care îi cunoșteam deja. Prima proiect nou în Focșani, de data aceasta cu foarte mulți
experiență a fost „Verde la teatru”, un festival ce pro- voluntari, cu responsabilități destul de mari și așteptări
movează teatrul, jocul, cultura în rândul tinerilor și nu pe măsură. Misiunea noastră, a voluntarilor, era, printre
numai. Eu l-am văzut ca pe o „gură de oxigen cultural” altele, să ne aflăm în permanență în mijlocul oamenilor,
într-un oraș în care nu se întâmplă prea multe, de re- să răspundem la întrebări, să oferim premii, să ajutăm
gulă. Ne-am adunat cam 20 de voluntari, ne-am cunos- oricând, dar și să lucrăm în echipă, să ne coordonăm
cut și am început să pregătim ceea ce avea să fie un bine în situații speciale și să rezonăm ca o echipă, nu
festival al entuziasmului, ce urma să respire tinerețe individual. Aici am cunoscut mulți oameni noi, străini,
prin toți porii. Am avut ocazia să pășesc în lumea din care mi-au devenit prieteni; am interacționat cu artiști
spatele scenei, să fiu în sală atunci când publicul aștepta valoroși, care au ridicat publicul în picioare în fiecare
nerăbdător afară, să montez decoruri, să cunosc actori, seară de festival. Dacă la „Verde la Teatru” am cunoscut
ca mai apoi, să văd reprezentația din primul rând. În lumea din spatele unui spectacol de teatru, aici am ob-
fiecare zi de festival au fost câte două spectacole, la fi- servat cum se organizează un eveniment de mare am-
nalul cărora se trăgeau concluziile, se discutau piesele ploare, la care participă sute sau mii de oameni, și care,
și se pregătea strategia pentru ziua următoare. Pe lângă în final, prin calitatea lui, îmbunătățește imaginea unui
spectacole, am avut parte de ateliere de teatru, de foto- oraș. În fiecare zi, urcau pe scenă artiști de calibru
grafie și de dans contemporan, la care au participat ti- internațional, ceea ce ne făcea să ne simțim onorați și
neri diverși, cu preocupări diverse, interesați de subiect totodată obligați. Eu m-am simțit mare; deși poate eram
sau pur și simplu dornici să își dezvolte o anume latură o picătură într-un ocean de voluntari, fiecare era o piesă
a personalității. Experimentam, în acest mod, o esențială în desfășurarea evenimentelor. Zilele de fes-
educație altfel: cea nonformală, o educație care ne tival mi-au arătat că există, în oameni, frumusețe infi-
hrănește, aș spune în mod echilibrat, atât intelectul, cât nită, și că depinde doar de tine ce alegi să vezi, ce alegi
și sufletul. Atelierele de teatru, spre exemplu, aveau în să încurajezi. Am descoperit oameni minunați, gata
spate intenția de a ne dezbrăca de măștile sociale, de mereu să sară în ajutor, cu un zâmbet sincer pe buze și
prejudecăți, de orice gânduri sau idei care ne-ar putea cu un entuziasm molipsitor. M-am convins că oamenii
împovăra, în vreun fel, în zborul nostru autentic prin sunt puterea, că legăturile dintre noi sunt ceea ce ne
viață. Jocurile de încredere, de autocunoaștere, urmă- menține în viață și că orice șansă de a cunoaște oameni
reau să ne trezească acea sensibilitate pe care o uităm noi înseamnă, în mare măsură, o șansă de a te cunoaște
de multe ori, pentru că ne-ar face să părem vulnerabili pe tine. Pe de altă parte, satisfacția unui lucru pe care îl
în fața celor din jur; totodată, s-a pus accentul pe legă- realizezi singur nu se poate compara cu satisfacția mun-
turile dintre oameni, vitale pentru fiecare individ în cii în echipă, tocmai pentru că oamenii fac diferența și
parte, poate chiar mai mult pentru un adolescent. Altfel energia unei echipe nu poate fi substituită de nimic. Oa-
spus, atelierele au exploatat tot ce înseamnă sentiment, menii sunt luminoși, însă adesea nu sunt conștienți de
autenticitate, identitate, tot ce înseamnă, în sens larg, a puterea lor. Eu, din mijlocul lor, pot doar să mă bucur
fi uman. De aceea, participarea mea a însemnat mai că am observat lumina lor, fără ochelari, și poate, dacă
mult decât „a ajuta” ca voluntar, pentru că, în esență, o să mi-i pun într-o zi, voi descoperi mai mult de atât.
am reușit să mă ajut pe mine. Sunt numai două experiențe, însă am văzut în
În ultima seară, am avut parte de un spectacol ele lucruri pe care, în alt mod, poate nu le-aș fi văzut
cu muzică și poezie, ceea ce eu am numit „artă și alte vreodată. Voluntariatul, implicarea în general nu sunt
delicatese”. Nu erau puțini cei care considerau că mu- doar certificate pentru propriul Curriculum Vitae, ci
zica și poezia, îmbinate, nu vor atrage un public nume- sunt descoperiri, identificări, cunoașteri. Și nu trebuie
să vezi tocmai clar pentru a te transforma într-o ver-
siune mai bună a ta.
REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48 81