Page 74 - 2015_revista_noastra_nr_43-44

CONFIRMARI

Beatrice Maria Alexandrescu

Fântâna cu sânge

Fântâna cu sânge a trecutului,
nesecată,
Univers în secetă,
Inima cerului seacă de moarte;
Ploaia cu sânge din gâtul Raiului sau iadului
Prin venele spaţiului
Şi antitimpului.

Lumea e o arteră care explodează.
Un văl de sânge lin şi limpede,
cine ia găleata din fântână,
cine forează peste ani?

Alţii sunt inimi care explodează grafica: Valeria Dogaru
şi aşa se naşte
fântâna de sânge,
care nu seacă niciodată.
Pentru că nu există niciun pansament
pentru aşa ceva,
pentru că sângele este o resursă inepuizabilă
în această lume.
Înlocuieşte şi soarele, şi plumbul,
munte de sânge. Înflorirea

Cine nu poate să poarte în piatră Cămila, oaza,
sărutul-sânge setea potolită
să nu picteze cerul cu bea
explozia din el. şi merele din cocoaşă
Sau cine poate. îşi încep viaţa.

Când o să se termine apa,
Nu va mai rămâne decât Purtarea de sine
sângele coagulat al unui trecut al dorinţelor
şi nimeni nu se va mai putea spăla Pasărea, purtându-se pe sine,
de păcate. Fluturele, purtându-se pe sine,
Eu sunt sânge. Praful, ducându-se pe sine.
fereastră de sânge, Pământul, părând că se poartă pe sine.
nebuloasă de sânge. Ceaţa, roua purtându-se…
Praful de sânge,
meduza de sânge. Sângele, curgând contra timpului,

purtându-se pe sine.
REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44 71