Page 70 - 2015_revista_noastra_nr_43-44

loc celebra erupţie a Vezuviului, când două oraşe din
Campagna, Italia, mai exact Pompei şi Herculanum, ESEU
sunt acoperite de lavă, de depuneri de noroi ş.a.m.d.
Pană în secolul XVIII, nişte muncitori sapă o fântână Aici Diogene se adresează trecătorilor. Zidul acesta e
pentru a găsi apă şi în fundul fântânii aceleia desco- instalat într-un portic, un loc deschis unde se plimbau
peră nişte statui de bronz. Până la urmă se fac săpături oamenii, iar toată inscripţia aceasta era realizată în
să descopere Herculanum şi acolo se descoperă o vilă scopul de a-i converti la filosofie pe trecătorii din
extraordinar de interesantă. Se cheamă Vila Papirusu- Oinoanda. Zice la un moment dat:” Majoritatea oame-
rilor. Şi în vila aceea se găsesc 1800 de papirusuri, o nilor se îmbolnăvesc ca într-o epidemie de falsă opi-
cantitate uriaşă. Era o vilă împodobită cu statui, cu pic- nie.” Şi el îşi propune să îi salveze, să îi smulgă din
turi murale ş.a.m.d. S-a constatat că era vila lui Lucius falsă opinie, din această existenţă cu ochii închişi, din
Calpurnius Piso, consul roman şi tatăl Calpurniei, soţia această orbire intelectuală. Până la urmă, el spune
lui Cezar. E celebru visul Calpurniei înainte de a fi asa- “Dacă unul sau doi sau trei sau mai mulţi dintre oa-
sinat Cezar. În noaptea cu pricina, Calpurnia a avut un menii aceştia vor fi convertiţi prin acest efort al meu
vis şi i-a atras atenţia soţului: “nu te duce că te asasi- tot zidul merită tot efortul.” Aş mai vrea să adaug că
nează. Am visat.” şi până la urmă nu a ascultat-o, s-a zidul nu a rămas în picioare. La scurt timp, a fost de-
dus şi a fost asasinat. Socrul lui Cezar era un epicureu, molat şi pietrele au fost folosite pentru fortificarea ora-
avea o vilă în care îl instalase pe consilierul său filo- şului sau pentru construirea unei fântâni. Apoi, au
sofic, un tip numit Philodem din Gadara, un tip de ori- început arheologii, în sec XIX, să dezgroape rămăşi-
gine siriană care era un discipol al lui Epicur şi de la ţele din Oinoanda şi au găsit pietre din zid. Până la
care ne-au rămas papirusurile acelea (1800), în care urmă au fost recuperate cam 80% din inscripţii. Dar
găsim foarte multe informaţii despre Epicur (a scris iată că şi prietenul nostru din Oinoanda, Diogene, îşi
enorm, 300 suluri; din opera sa, nu au rămas decât propune în chestia aceasta o utopie epicuriană, o
fragmente; din “Diogene Laertios” există 3 scrisori. “Grădină” universală. Să transformăm toată lumea
Există de asemenea nişte maxime şi până la urmă s- într-o “Grădină” a lui Epicur. Viaţa zeilor să fie reali-
au mai regăsit nişte texte în poezia latină, în “De zată pe Pământ prin şi pentru oameni. Zeii devin mo-
Rerum Natura” a lui Titus Lucretius Carus, dar există delul etic: “A gândi “Grădina” ca un model comunitar
şi manuscrisele, papirusurile care au fost găsite la pentru întreaga societate.”.
Herculanum) Şi acum, aş vrea să vă spun un punct de vedere
Care era concepţia lui Philodem din Gadara personal. Cred că “Grădina” lui Epicur nu a dispărut.
(care îl continuă pe Epicur)? Cred că ea se desfăşoară chiar aici, în liceul nostru, că
Filosofia reprezenta medicina, o terapie a su- pentru mine personal, şi sper că şi unii dintre colegii
fletului, prin care se realizează edificarea sinelui, scrie- mei şi elevii mei să împărtăşească acest punct de ve-
rea şi confecţionarea propriei identităţi, ca şi cum ar dere, şcoala noastră, liceul nostru, reprezintă o formă
fi o operă de artă. Mijlocul ar fi buna întrebuinţare a de manifestare mai timidă, mai palidă a “Grădinii” lui
timpului. Se aduce un elogiu plăcerii de a trăi, jubila- Epicur. E un loc unde practicăm filosofia, unde se des-
rea prieteniei, meselor în comun. E vorba despre o va- făşoară o vie şi intensă activitate culturală şi spirituală,
riantă de hedonism care a înflorit în Campagna. Apoi unde înfloreşte prietenia, apar şi mesele în comun şi
a venit erupţia, toată această bibliotecă a lui Filodem până la urmă autorii textului acela, al imnului, au drep-
a fost acoperită de lavă şi de noroiul revărsat din tate când spun:” CNU nu-i un liceu, CNU-i un stil de
Vezuviu şi a rămas ca o capsulă în timp care ne aduce viaţa!”. Şi mai spune imnul “Însă tu nu o să înţelegi
la iveală influenţa extraordinară a lui Epicur în lumea niciodată asta, dacă nu eşti unirist şi tu”.
romană (la 200-300 ani
după moartea lui). Dar
m-aş mai referi la un mo-
ment, şi anume la 120
d.Hr, în Asia Mică, în
Licia, s-a descoperit
(construit) inscripţia de la
Oinoanda. Aceasta era o
cetate şi acolo un ins pe
nume Diogene a cheltuit
o sumă imensă (era foarte
bogat) şi a construit un
zid. Imaginaţi-vă că e
vorba de un zid de 80m
lungime, de 4m înălţime
şi de o grosime de un
metru (zid de piatră) pe
care au fost gravate 120
de coloane cu inscripţii.

REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44 grafica: Alexandra Boldeanu 67