Page 94 - 2014_revista_noastra_nr_41-42

DIN IANUARIE Elena Pintilie

Călător nostalgic

Trenul pleacă din gară la ora 9 şi 12 minute... Păşind în marea familie C.N.U. la momentul
Nu mai este timp de aşteptat, timp de dat înapoi. Au oportun, vrem să lăsăm în urmă clipe de glorie, clipe
rămas doar câteva zeci de secunde în care călătorul îşi în care suntem remarcaţi, în care suntem buni, cei mai
trage sufletul. A urcat... şi-a găsit vagonul, şi-a ales buni, clipe ce ne amintesc că “am fost acolo”. Iar acum
compartimentul. Cu un şuierat pustiu al trenului, că- vine întrebarea: “Cum se poate realiza acest lucru?”
Ei bine, cred că v-aţi dat seama
cu toţii. Este nevoie de muncă,
muncă şi iar... bunăvoinţă.
Acesta este şi cazul balurilor din
fiecare an, ce-şi pun amprenta
asupra noastră cum nu se poate
mai bine.
Încă din clasa a noua visăm la
momentul în care vom ajunge
organizatorii celor mai râvnite
baluri; aşadar ne pregătim cu
grijă bocceluţa cu idei ca la mo-
mentul numărătoarei inverse să
le anulăm pe cele vechi şi să o
luăm de la început cu altele şi
mai strălucite. Cred că aceasta
este cea mai bună descriere a
muncii din spatele balului pus în
scenă odată cu primăvara. Un
lătoria a început. E un drum lung până la final, cu “ob- bal al mărţişorului pentru care am petrecut de două ori
stacole ce devin elanuri spre-mplinire”. La scurt timp mai mult timp la şcoală decât în mod normal, am omo-
după ce şi-a găsit locul, călătorul şi-a spus: rât de două ori mai mulţi neuroni şi am chiulit de două
-A-nceput, călătoria a-nceput! Am de parcurs ori.. mai puţin. Verificat!!! Le avem pe toate. Adunăm,
patru ani şi-un infinit de clipe! Îmi propun să fiu tot scădem, înmulţim, împărţim, facem ecuaţii de gradul
ce nu am fost până acum, ştiu că mi-am ales locul per- infinit cu ideile noastre şi rezultatul este pe măsura
fect, lângă geam să pot observa tot ce se întâmplă în muncii depuse: “CNU in the spotlight!” O seară în
exterior, să admir peisajul, să fac parte din el. Pare un care accentul s-a pus pe eleganţă, fineţe, splendoare şi
drum lung, dar ştiu exact ce o să fac să nu mă plicti- în care fiecare, la rândul său, a stat în lumina reflec-
sesc. O să mă implic în tot ceea ce se întamplă în jurul toarelor; o seară pe care noi, “bătrânii de-a doişpea”
meu, o să cunosc toţi oamenii ce intră şi ies din vagon, n-o vom uita prea curând, poate chiar niciodată... şi-
o să fiu exact cine vreau să fiu, n-o să dau înapoi, iar ar mai fi câţiva care sigur n-o vor uita: sunt cei ce şi-
la sfârşitul călătoriei ştiu sigur c-o să vreau s-o retră- au “unit destinele” sub semnul lui Cupidon prin
iesc de-un infinit de ori. vestitul “certificat de căsătorie”.
Aşa a început călătoria pentru uniriştii de pre- Verificare: balul a trecut, amintirile despre el
tutindeni. Fiecare şi-a propus, toţi au realizat. Aşa a au rămas. Ştim cu toţii că munca unui organizator ade-
început şi pentru noi, generaţia 2010-2014, generaţie vărat nu se încheie aici. Aşadar, trecem uşor de la măr-
consacrată la rândul ei să ducă mai departe tradiţiile ţişor spre meleaguri tomnatice, timp în care ne
veşnic uniriste.
90 REVISTA NOASTRĂ nr. 41/42