Page 99 - 2014_revista_noastra_nr_41-42

Prin inflexiunile vocii şi prin mişcările fine,
dar dinamice ale braţelor-aripi, privighetoarea redă ÎN IANUARIE
sensul independenţei ei de mâna omului şi faptul că ţul le redă libertatea, însă supuşii nu o înţeleg şi se îm-
nu e constrânsă ca sora vitregă. Raportul frumos-urât, potrivesc. Când Abuliu pleacă, dispare şi motivul pen-
în paralelism cu raportul dintre cele două privighetori, tru care şi datorită căruia trăiau aceştia. E un lucru nou
este ilustrat de efectul mecanizării unui lucru natural: care pe ei îi surprinde.Toţi se strâng în jurul lui Abuliu
faţa lui Strungăreaţă devine neagră. şi el le pare din nou superior prin descoperirea lui. Ati-
Boala, ca fenomen natural, nu este o etapă tudinea lui este naturală, firească, de parcă ar fi trăit
obligatorie în viaţa unei fiinţe, prin aceasta îşi întăreşte tot timpul cu valoarea libertăţii. Totuşi, gestul enervant
ea spontaneitatea. “De unde vine boala lui Abuliu?” - al Steluţei de a-şi pili unghiile continuă, purtând o
o întrebare importantă în analiza substanţei lui. Boala semnificaţie asemănătoare: ea nu se poate elibera de
accesează corpul împăratului, fapt căruia el i se împo- ea-cea-de-dinainte, este o schimbare bruscă pe care o
triveşte, fiind în contradicţie cu viaţa şi bucuria pe care poartă alături de ceilalţi, chiar şi alături de Strungă-
el şi le-a procurat odată cu ascultarea cântecului pri- reaţă.
vighetorii, Nu este nevoie de anihilare pentru a scăpa
de plictiseală – însăşi anihilarea converge spre plicti-
seală, cel puţin, pentru o personalitate ca a lui Abuliu.
Dialogul cu spiritualitatea, pentru conştiinţa lui, repre-
zintă un moment al identificării problemei: absenţa
muzicii. Viaţa abulică a împăratului se schimbă. O de-
cizie şi o activare a simţurilor recompun plasa cu do-
rinţe şi plăceri - dorinţa de a călca în picioare pe care
o recapătă după ce simte denaturalizarea pe care i-o
impune moartea, dorinţă însoţită în scenă de spiritul
vesel şi iubitor de tortură.
B.M.A.: Ce s-ar întâmpla, după părerea ta,
dacă Abuliu ar muri? (Mă refer la momentul acela
al îmbolnăvirii)?
Teodor Şuteu: Dacă m-aş îmbolnăvi, după pă- B.M.A.: Cum ai privit tu momentul în care
rerea mea, s-ar întâmpla două lucruri: 1) Fenol va lua Abuliu v-a redat libertatea? L-ai aşteptat, ţi-l do-
tronul şi se va destrăma toată împărăţia, din care nu va reai sau considerai că nu era necesar?
mai rămâne nimic sau 2) încercarea lui Fenol de a lua Mădălina Mocanu: Din exterior, consider că
împărăţia dă greş, deoarece ceilalţi oameni din împă- era necesară acea libertate dăruită de împăratul Abuliu
răţie îşi dau seama că nu e bine ce se întâmplă, îl înlă- supuşilor săi. Însă eu fiind un tot împreună cu perso-
tură şi trăiesc fără un împărat în cinstea faptului că nici najul meu, Steluţa, pot spune că nu îl aşteptam. Am
cu Abuliu, nici cu Fenol nu le-ar fi fost mai bine. fost surprinsă când Abulia ne-a oferit libertatea. La
Împăratul este din nou suprins în jilţul său, in- aceasta nu m-aş fi aşteptat şi în consecinţă nici nu
conştient, situat în vârtejul morţii. Nu ar fi fost de pri- ştiam ce ar trebui să fac cu “libertatea”. Era o trăire
sos o interpretare mai vie, cu un decor, o vestimentaţie nouă pentru care eram nepregătită. Dar reprezentând
şi o tehnică mai expresivă de redare a celor două forţe, tipologia oamenilor care vor să parvină, vedeam toto-
Binele şi Răul, dar şi astfel, singurătatea, izolarea lui dată acest lucru ca pe o oportunitate.
Abuliu şi ideea că el este singurul care îşi poate decide Muzica de final, un “I want to break free” la
destinul este figurată de o perdea despărţitoare. Abuliu fel de eliberator ca titlul şi versurile lui Freddie Mer-
poate deveni o umbră. Ceea ce este interesant aici este cury, acompaniază această revelaţie a libertăţii. Ar fi
modul în care cele două “forţe” (Faptele Bune şi Fap- iritant un verdict asupra piesei, totodată imatur şi nici
tele Rele), adesea numite clişeic “entităţi”, se îmbracă măcar embrionar: piesa exploatează ideea mecanizării,
în lucruri materiale şi gravitează cu ajutorul acelor role personajul Macseniei confundându-se el însuşi cu me-
în jurul lui Abuliu. Rolele creează “atmosfera de pa- canizarea, dacă e să o cităm din nou pe Alice Bălescu,
nică” (Teodor Şuteu), dar poate ca spectator şi obser- împreună cu conceptul de libertate, ceea ce piesa vrea
vator eşti tentat să găseşti o conotaţie a acestei apariţii să exprime în primul rând. Împletirea celor două con-
neaşteptate: sugerarea diferenţei dintre om şi ceea ce turează o problemă constantă a omenirii şi o întrebare
se reveleză material ca fapte. care, rămasă fără răspuns, automat rămâne şi fără re-
Mulţi din împărăţie se supun literal termenului zolvare: “Cât de liber este omul?”
“supus” care îi caracterizează, dar nu îi defineşte, de Credeţi că prin mecanizare omul (sau fiinţa
aceea bucuria şi eliberarea li se par sentimente şi acte naturală) devine mai liber sau mai constrâns?
de neacceptat. Abuliu mutând/ îndepărtând masa şi jil-

REVISTA NOASTRĂ nr. 41/42 95