Page 97 - 2014_revista_noastra_nr_41-42

ocupat cu activităţi superioare, şi nu doar cu “guver- ÎN IANUARIE
narea” împărăţiei şi cu plăceri comune. E o schimbare
esenţială în gândirea lui Abuliu, astfel îşi arogă dreptul tură, absorbit aş spune. Totuşi, comic în ipostaza des-
de a fi lăsat în pace pentru a întreprinde ceea ce lui i crierii fizice a privighetorii, capătă un sens pueril, în
se pare plăcut şi frumos, dacă mai devreme nu era de- care renunţă la cultură pentru a fi înţeles de ceilalţi.
ranjat din somnul său. Prin această modificare de sens Este o metaforă scenică a coborârii celui superior in-
a existenţei, el depăşeşte o limită a ideei de a fi con- telectual la nivelul unui necunoscător. Deprins cu fe-
ducător, chiar dacă într-un context al perfidiei politice, nomenele simple ale lumii/ naturii, acesta din urmă are
fapt împletit cu un comic extraordinar pe care Abuliu, nevoie de explicaţii la fel de simple şi bazate pe con-
în varianta lui Teodor Şuteu, nu îl epuizează niciodată, ceptul de mărime atunci când primeşte descrierea pri-
ci îl utilizează pentru a-şi arăta superioritatea (adesea, vighetorii. Aşa cum Vay îi înfăţişează pasărea,
aceste bucăţi sunt însoţite şi de o postură adecvată a respectiv cum îl sfătuieşte să o strige, Strungăreaţă nu
corpului şi a braţelor, care îi sugerează spectatorului va ajunge la niciun rezultat care să fie în favoarea lui,
“înălţarea”, “ridicarea” pe o scară). semn că lucrurile sunt deosebite după categorii, sunt
Un poet de la care Abuliu complexe, caracterizate şi structu-
vrea să afle despre împărăţia lui, rate diferit. Lumea este un sistem de
o limbă atât necunoscută şi cu un opoziţii, de asemănări, iar ideea că
vocabular insuficient, o robie pe oamenii numesc păsările, mamife-
care supuşii o returnează şi o prie- rele şi ceilalţi oameni (numele ajun-
tenie şi libertate finale cu care gând să coincidă) reprezintă ea
aceştia nu se împacă reprezintă însăşi un mecanism, o tehnică “me-
câţiva termeni şi un rezultat ai canizată”, repetitivă, ceea ce prefi-
unei ecuaţii “Cele două privighe- gurează apariţia unui mecanism care
tori”. Rolul revelator al lui Vay, modelează sunete: privighetoarea pe
interpretat de Alexandru Sîrbu, care i-o aduce Strungăreaţă lui Abu-
stă în faptul că el dezvăluie care liu.
este cel mai frumos lucru din îm- B.M.A.: Care crezi că este
părăţie: o privighetoare, o fiinţă rolul lui Strungăreaţă în această
care “cântă divin“. Atitudinea lui piesă de teatru?
Abuliu demonstreză că aceasta îi Alex Ciobotaru: Strungăreaţă
este străină. O interpretare sce- este un personaj nu foarte inteligent,
nică a ceea ce crede despre el sau dar prezent peste tot. Este un fel de
ceea ce aşteaptă în viitor de un spiriduş, dacă îi pot zice aşa, care
umor îmbibat în ironie este mo- este prezent pretutindeni. El în-
mentul în care Fenol îşi aşează cearcă să îi intre în graţii lui Abuliu
coroana pe cap, observând că îm- şi să pară cu mult superior în faţa ce-
păratul se îndepărtează de jilţ. lorlaţi. Ei bine, noi l-am adaptat, oa-
Este o ipostază mult mai feerică recum. Prima dată când am citit
pentru el decât a se aşeza pe piesa, mi-a venit să folosesc vocea
acesta, dar se revine la situaţia sa reală, nerenunţându- aceea, nu ştiu de ce. Mi l-am imaginat oarecum altfel,
se la umorul profund şi genial al lui Abuliu: “Şi Dum- dar la fel.:)) Domnul Francu a zis că e foarte bine aşa
nezeu i-a rupt o coastă lui Adam. Să-mi mulţumeşti că şi că este foarte ok să îl păstrăm pe Strungareaţă cel
te-am făcut din nou simetric.” El nu e deloc stupid, o adaptat. Am intrat foarte repede în pielea personajului,
carte de bucate poate deveni ceva complementar în căci mi-a placut cel mai mult. Personajul amuzant,
mâinile lui. care îi face pe toţi să râdă, cel care este mijlocul în-
Un poet arogant, dar cunoscător (cu anumite tâmplărilor comice şi așa mai departe... Cam aşa sunt
limite), îşi pune întrebarea “Ce nevoie mai e de poeţi, şi în viaţa de zi cu zi. M-am identificat cu el, în anu-
dacă se cred toţi poeţi?” remarcând rima lui Strungă- mite privinţe. În opinia mea, Strungăreaţă aduce un
reaţă şi fiind nevoit să explice faptul că fiecare trebuie mare plus de savoare piesei. Încurcă pe toată lumea, îi
să fie ceea ce este şi ceea ce poate fi. Ceea ce este fru- zăpăceşte, dar neintenţionat, el fiind mai zăpăcit decât
mos la apariţia lui Strungăreaţă (construită pe un fun- ei. Este cel mai prost dintre proşti.. Un lucru pe care
dal sonor) este armonia dintre mişcarea chipiului şi nu vreau să îl omit, este că piesa avea şi un anume
corpul lui Strungăreaţă, precum şi modul în care Alex mesaj, pe care nu ştiu câţi l-au prins şi anume lipsa li-
Ciobotaru conturează mersul acestuia. Actorul reali- bertăţii. Ei bine, problema a apărut, însă, tocmai atunci
zează cu Vay tipicul poetului clasic: interesat de cul- când aceştia au căpătat-o. Nu au ştiut ce să facă, pe

REVISTA NOASTRĂ nr. 41/42 93