Page 96 - 2014_revista_noastra_nr_41-42

DIN IANUARIE Beatrice Maria Alexandrescu

Credeţi că prin mecanizare omul (sau fiinţa

naturală) devine mai liber sau mai constrâns?

A fi plictisit înseamnă a fi reţinut de un me-
canism. A-ţi ancora corpul şi mintea într-o stare de
plictiseală semnifică a nu-ţi trăi viaţa aşa cum tre-
buie. Un împărat care nu poate trăi fericit, chiar fără
o bibliotecă de care să facă uz des, nu este împărat
şi nu se ridică cu nimic deasupra celorlalţi. Iar la a
nu le fi superior celorlalţi Abuliu nu poate renunţa,
mai degrabă la a fi împărat şi a face orice altceva.

“Cele două privighetori”, piesă pusă în scenă
de Colegiul Naţional Unirea şi de Sorin Francu şi
adaptată după textul original scris de Dumitru Solo-
mon, pune în ipoteză conceptul de mecanizare împo-
triva naturii ca şi condiţie a nefericirii, actorii
dorindu-şi să transmită sensul libertăţii în condiţiile în voia acestuia de recreere. Abuliu nu este un personaj
care un om se află sub sistemul guvernării şi nu mai care să accepte tortura staţionării fără rost, pentru el,
cunoaşte ideea de gândi şi de a acţiona liber; ei o in- a lenevi de plăcere este tot o variantă a expresiei “lei-
terpretează cu mult umor (care, trebuie să recunoaş- sure for pleasure”, însă a te opri din a-ţi plăcea ceea
tem, e unul profund), dar cu tâlc. “Esenţa a fost să ce faci este o greşeală pe care astăzi o putem numi “ur-
realizăm relaţia dintre personaje şi subrelaţiile şi să bană” sau “uzuală”.
le jucăm aşa cum ştim noi mai bine; nu au fost pro- Linişte profundă pentru Abuliu: senzorii săi
bleme de adaptare, deoarece fiecare avea un rol care auditivi nu trebuie să perceapă nimic din agitaţia pro-
se mula foarte bine pe comportamentul lui de zi cu zi. vocată de slugi. Ele merg pe vârfuri, cineva îşi scoate
Aş repeta această experienţă”, afirmă Teodor Şuteu, timid şi cu oarecare teamă pantofii cu toc care ar putea
cel care l-a interpretat pe Abuliu. distruge somnul împăratului. Acesta nu prea ştie ce se
Cum spune englezul, “leisure for pleasure”, un întâmplă în împărăţie, ar vrea să exprime această scenă
concept lejer care defineşte ieşirea omului din repetiţia interpretată cu gust.
grosolană a activităţilor şi a modului său de a fi în faţa O carte ca o umbră de carte apare din neant,
celorlalţi, este totodată o sintagmă care ilustrează ne-
lucru care pentru Abuliu simbolizează un
punct de interes, spre care îşi întinde mus-
culatura pentru a o utiliza aşa cum crede de
cuviinţă. Fizic, cartea trece prin mai multe
etape, de la inerţie la activarea ca obiect
fizic şi apoi ca obiect de cult, respectiv de
studiat. Dacă înainte stătea pe masă, acum
obiectul se intersectează cu câmpul vizual
al împăratului. Locul nepotrivit al cărţii de
bucate este figurarea restrânsă, dar expre-
sivă a faptului că lucrurile nu sunt la locul
lor în împărăţie. Starea de linişte dispare
atunci când vine Macsenia, fapt subliniat de
replicile lui Abuliu, “Deranjezi!”, “Nu sunt
amabil, nu sunt drăguţ, sunt cititor!”, iar
mai apoi, “De ce nu sunt lăsat să citesc?”,
prin care el îşi identifică imaginea de om
Ilustrația articolului este realizată de
92 Serena Țenea REVISTA NOASTRĂ nr. 41/42