Page 89 - 2014_revista_noastra_nr_41-42

și chiuiturile nuntașilor împlineau aerul de han și ma- PREMII CNU
hala de târg. De afară, aproape că nu mai venea lu-
mină, însă o mulțime de lumânări mici de seu se Sângele din vinele-i verzi cu putrezi-
aprinseră ca la comandă de sub mâna grăsună a Bicăi. ciune repezea...
În scurt timp se instală veselia. După primele cofe po- ***
tolite, urmară înghițiturile gâlgâite, chiuiturile și dan- Corpurile moi se izbeau între ele, iar camera
sul împiedicat al bărbaților la chefuri. Picioare subțiri lungă a hanului mirosea greu. Denes îl trase pe băiat
îmbrăcate în pantaloni largi de stofă spălăcită, care fu- de umăr afară, desprinzându-l din moleșeală.
sese odată neagră, și curele prea lungi îmbrăcau - Lasă porcăria aia, îi spuse fratele său de
aproape fiecare om. Cămășile, largi și ele, apretate, cruce, arcuind bărbia spre mica harpă. Dă-o, dă-o
care se desfăcură una câte una la primii nasturi, le în- `ncoace...pune-o jos și ascultă, Săbădușule, la fratele
tregeau uniformele de nuntași. Muzica șerpuită a pro- tău. Eu, când eram ca tine, tinerel, continuă Denes
tectorilor buni și înroșiți de soare ai Elizei, curgea de boem sugându-și obrajii în jurul unei țigări de foi, nu
la trup la trup și inimă la inimă cu zâmbetele și gurile cunoșteam ce-i amorul... pronunță cuvântul „amor” cu
arcuite ale acestora cu tot. Bandi însă își plimba în- buzele rotunde, apoi sorbi din cana sa cu vin. Dar când
cruntat degetele subțiri cu unghii netăiate, peste cor- am aflat...
zile unei harpe mititele, cât s-o ții pe palme, atât de - Băiatule, te-ai îmbătat...
nepotrivită cu ce era în jurul ei. Dar când se oprea pen- - Lasă tu astea, ascultă aici...ascultă. Așa. Și
tru a privi pe Eliza, parcă se rupea ceva în muzicalita- era o fată frumoasă, Ana, o mâncai cu ochii. Asta în
tea brutală, iar vreun târgoveț striga: mahala, la Barieră. Păi mă copile, ce știi tu ce-i fe-
- Cântă cioară, ce stai? Ori ai obosit înainte de- meia?
nserare? atunci Bandi Săbădușul își continua mișcările - Ce-mi spui copile, parcă ai fi nu știu ce bă-
fine de-a lungul corzilor subțiri, nu înainte să-i arunce trân?
omului o privire plină de însemnătăți neplăcute la auz, - Sunt pe dinăuntru, spuse și privi în cerul de
iar zgomotele sale fine continuau parcă să întregească catifea negricioasă. Așa, acum ce vreau eu să-ți zic e
muzica brutală a celorlalti lăutari. Cât de nepotrivit era că... stai. Bea din asta, zise și îi îndesă cana sub nas
să-l numești pe băiatul acela bălai cu coroană de bronz din nou. De data asta Săbădușul bea cu poftă.
roșu pe frunte astfel! Pe scaunul ei cu picioare lungi - Dă-le dracu pe femei, spuse Bandi scuipând
de lângă tejghea, stătea fata. La capul Elizei era făcută uscat în praf. Bica, adă o cofă!
o piramidă de mere făinoase ca cele de pe tarabele din - Stai, frate! răspunde Denes râzând și luându-
piețele mari de oraș, iar în jurul ei se adunaseră o gră- l pe băiat de după umeri. Denes părea că fusese un
madă de femei din sat care o ascultau cu bărbia în pion pe tabla mahalalei bucureștene. Era ușor să ți-l
mână și cu un deget petrecut pe deasupra buzelor închipui peste cuțitari și haimanale, pomenit în cânte-
strânse, până la nas. Vorbea zâmbind și dacă n-ar fi cul lăutarilor numai la voia sa. Nu cu atât de multă
știut ce i s-a întâmplat, ai fi spus că se comporta de-a vreme în urmă, fuse amant și vagabond mândru, cu
dreptul normal. Avea gesturi moi, cu mâini înclinate mustața blondă și păr dat pe spate, așa cum îl mai
și degete frumoase răsfirate prin aer
și închidea ochii blând a bunic care
spune o poveste.
- Omul spânzurat venea... se
distinse dintre toate zgomotele, gla-
sul fetei. Ce dracu era asta, gândea
Bandi? Încerca să se apropie, să audă
și el, însă mesenii nu erau încă beți
îndeajuns ca să-și facă harpa să tacă,
iar dansul miresei, momentul după
care se trecea la cântece de inimă al-
bastră, era încă prea îndepărtat. Așa
că se multumi să-și continue cânte-
cul, strângând aci din ochi, aci
mișcând gâtul pe ritmul ținut de grafica: Adriana Puțaru
Mogoș.

REVISTA NOASTRĂ nr. 41/42 85