Page 88 - 2014_revista_noastra_nr_41-42

PREMII CNU Cristina Iliescu

Eseul a obținut Premiul I la Concursul național de

proză scurtă “Radu Rosseti” desfășurat la Onești, jud. Bacău.

Eliza grafica: Diana Mitrea

[...] Peste nu foarte mult timp au ajuns la ma-
halaua unui târg. Umerii fetei se contractaseră încât
părea învelită în părul ei lung și arăta ca o sirenă spe-
riată. Asculta de două ori mai atentă la zgomotele
acum destul de evidente, spre deosebire de companio-
nii ei. Cu excepția faptului că bărbații și-au scos din
cufere și pus pe cap pălăriile înalte, negre, cu boruri
late, nimic nu le schimbase dispoziția, fiind prinși la
fel de mult ca și înainte de discuția lor. Mogoș spuse:
- Cum te cheamă, copilă? fata însă nu răspunse
nimic, lăsând ochii în jos. Dădu din cap. Dacă nu vrei
să ne spui, lasă, continuă el. Trebuie dar să iei aminte
că noi vom face o cântare prin locurile astea. Dacă vrei
să stai cu noi, ori ai pe cineva aici...? Din nou, nu veni
niciun răspuns, așa că Mogoș găsi mai cuviincios să o
lase în pace.
În curând, când aproape se lăsă întunericul, au
ajuns într-o vale, la un han lung ca un hambar. Deși
acolo trăgeau de obicei drumeții, acum se ținea o
nuntă. Toţi s-au dat jos din căruță, mai puțin Roca,
care rămăsese cu fata. Îi spuse blând:
- Cum te cheamă, draga mea? bracată cu o rochie pe alocuri peticită, probabil dată
Atunci fata răspunse: din mamă în fiică, însă care îi venea bine, veni, în fine,
- Eu sunt Eliza. tot alaiul.
- Eliza dragă, noi vom cânta aici, cum a zis și Lângă un perete, Eliza stătea pe un scaun cu
Mogoș, prietenul nostru mai mare. Rămâi cu noi peste picioare lungi. Din ceea ce distingea Bandi însă, prin-
noapte și mâine vom vedea de-a cui ești și ce-o să tre toți oamenii, buzele întredeschise ale fetei tremurau
facem cu tine, bine? Lumina îi cădea femeii pe chip și spasmatic. Lumina azurie îi lumina fruntea palidă, de
Eliza observă reflexele roșii din părul ei, ca și în ochii sub care i se desprindeau ochii de o expresivitate mată,
accentuați de o sclipire ștrengară și de o privire blândă. holbaţi mereu şi mereu în zare.
După o pauză, Roca continuă: Dar tu ce știi despre - Ia, Săbădușule, d-aici! îi îndesa Denes o cană
tine? mare cu vin sub nas băiatului.
- Habar n-am, așa că Roca râse uşor în aerul - Stai, omule! spuse băiatul luând cu înghițituri
de’nserare și o luă pe fată de mâini după ceilalți în han, mari și murdărindu-și cămașa. Stai că-mi iau eu. Și
gândind că este atinsă după ce i s-a întâmplat. văzu pe Eliza printre nuntași. Stătea pe acelaşi scaun
Raze portocalii încă mai intrau pe geamurile înalt, privind în gol și respira pe gură, întâi deschi-
înguste și lungi în care se vedeau urmele unor stropi zând-o a zâmbet, apoi a căscat. Repetă ticul acesta, de
de ploaie. om care se îneca cu ceva până când Bandi o pierdu din
- Bica! strigară Denes și Chedveșa sărutând o privire.
hangiță mică și robustă pe amândoi obrajii. Ființa Când s-a adunat tot alaiul încropit din târgoveți
aceasta cu nările largi avea în ea ceva blând, ca o vită ori țărani murdari de noroi, purtând iz de pește în bie-
bună. Neașteptat de ageră însă, sări imediat din brațele tele lor haine de duminică, atunci și lăutarii și-au în-
prietenilor ei și se întoarse plină de cofere cu vin. Veni ceput cântul. Halal târgoveți erau! Dincolo de ceea ce
mirele, veni și mireasa, o țărancă cu dinții lungi, îm- ieșea din mâinile, gurile lor și dibla lui Mogoș, vocile
84 REVISTA NOASTRĂ nr. 41/42