Page 50 - 2009_revista_noastra_nr_31-32
P. 50
înapoi de unde am venit, înapoi pe gaura simþind parfumul fiindului meu, fiindul meu
cheii, prin gãmãlia acului... simþind trãirea chinuitã a fiindului tãu, dacã
Mi-am întors privirea dinspre ciob îmi vei strânge încheietura mâinilor, dacã
spre mine ºi m-am întors înapoi ºi spiritul îmi vei strânge cu forþã gleznele, gleznele
meu a grãit în neºtire: „Tatã, am greºit la cer mici ºi atât de pieritoare, dacã îmi vei sãruta
ºi înaintea ta ºi nu mai sunt vrednic sã mã pulpele, dacã buzele tale umede îmi ating
numesc fiul tãu...” fiecare deget de la mânã, fiecare deget care
Îmi îngheþaserã mâinile, îmi va face sã tresarã în mine carnea toatã ºi
îngheþaserã tâmplele, îmi îngheþaserã tãlpile tot sufletul meu, dacã îmi vei prinde în palme
ºi dintre toate în spirit mã zbãteam chircit, cristalinul lacrimilor mele, dacã cu podul
în spirit îmi era cel mai frig. Când ne îngheaþã palmelor mele îþi voi atinge tãlpile reci ºi
trupul ne doare pielea, ne dor oasele, ne uscate, dacã vei îngenunchea înaintea mea
doare sângele în vene, ne doare carnea... ºi îmi vei cuprinde în cea mai cãlduroasã ºi
când ne îngheaþã spiritul ne doare viaþa, ne dureroasã îmbrãþiºare bazinul, dacã îþi voi
doare întru moartea noastrã... trece timid mâinile prin pãrul tãu, ºi te vei
„Spune-mi, dacã ne atingem obrajii, simþi rãscolit ºi vei simþi cum se zbate în
dacã ne atingem cu vârful degetelor, cu tine fiinþa ce ai trimis-o de atât timp sã îºi
buricul degetelor buricul nostru, dacã ne doarmã somnul veºnic, ce-ai condamnat-o
atingem genunchii, dacã ne mângâiem unul sã se piardã în neiubire, dacã mi-ai simþi
pe altul, dacã ne alintãm uºor, dacã ne unghiile atingându-þi curbele, liniile
atingem fruntea, ºi ochii plãpânzi, ºi pielea neregulate ale urechilor tale, dacã îþi voi
CONFIRMÃRI mâinile noastre atingându-se, dacã ne dacã ne încruciºãm privirile ºi vom vedea
delicatã, pielea noastrã, pielea ºi carnea ce
vedea carnea roºind, dacã mã vei simþi
ne fac aºa mult sã suferim, dacã ne simþim
tremurând sub toate atingerile acestea,
dezmierdãm, dacã îþi vei odihni capul pe
cã ochii tãi bruni reflectã verdele nedefinit,
moalele sânului meu stâng, dacã fiindul tãu
nepocãit, neprihãnit, neînverzit, neînflorit,
luând contact cu fiindul meu, fiindul tãu
verdele încã necolorat al ochilor mei, dacã
vei ºti atunci, dacã abia atunci mã vei vedea
cu adevãrat ºi vei înþelege, dacã vei încerca
apoi sã îmi vorbeºti ºi eu sã te opresc, sã îþi
ating cu arãtãtorul vârful buzelor tale între-
deschise, dacã vei clãtina din cap amãgit,
dacã îþi voi strânge pumnii în palmele mele
mici ºi te voi zgâria pânã la sânge, ºi dacã
vei dori atunci sã mã sugrumi, sã îmi sfâºii
fãrã milã ºi remuºcãri, dar înverºunat, atât
de crunt ºi înverºunat, sã îmi sfâºii gâtul,
dacã aº muri atunci, acolo, în mâinile tale,
de atingerile tale, oare aºa vom ºti cu
adevãrat cã trãim?
Vom simþi oare astfel cã viaþa zace
în noi, viaþa fiecãruia, realul fiinþei tale cu
realul fiinþei mele se vor întâlni, viaþa din
carnea noastrã suferindã, viaþa din sângele
nostru ce va þâºni ºi se va revãrsa furibund
precum o avalanºã, ce ne va acoperi,
acoperiþi vom fi în sânge ºi ne vom ºti cã
suntem, prin moartea noastrã ºtii-vom cã
trãim cu adevãrat... Numai aºa... Oare crezi
cã aceasta e cu putinþã? Sau vom tãcea
UªÃ - graficã ALEXANDRU GRAMA
UªÃ - graficã ALEXANDRU GRAMA
UªÃ - graficã ALEXANDRU GRAMA
UªÃ - graficã ALEXANDRU GRAMA
UªÃ - graficã ALEXANDRU GRAMA
DINTRE SUTE DE CATARGE
50
