Page 45 - 2009_revista_noastra_nr_31-32

… sau despre unde ajungem
… sau despre unde ajungem
… sau despre unde ajungem
… sau despre unde ajungem
… sau despre unde ajungem
Îmi plac cimitirele.
Grass spune cã sunt clare, logice, bãrbãteºti ºi vii.
Nu ºtiu cum sunt ele în Germania, n-am nimic de fãcut decât sã
Dau din cap gânditoare, oricum nu-i place sã fie înterupt,
Nu întrerupi oameni care citesc ziarul, decât dacã citesc hebdomadari.
Atunci poþi sã-i intrerupi ºi sã-i întrebi dacã le plac dromaderii
ºi ei n-or sã se supere, o sã înteleagã cum gândeºti.
în rest, dacã l-aº întrerupe pe Grass care citeºte 600 de pagini de ziar
s-ar termina cu Porþia noastrã de fraze rãsucite.

Îmi plac cimitirele, care sunt mai degrabã femei,
Care ascund sub fuste
Corpuri. Femeile iubesc uneori corpuri din milã.
Când ai scris azi cuvântul romantic mi-am dat seama
Cã pot sã-þi spun cum pietrele in paraginã
Ale cimitirelor-femei
Nu sunt altceva decât poezii scrise la 14, 15, 16
Ani.
Pozele cu cimitire nu se adunã în albume de familie,
Pozele cu cimitire nu se fac decât de oameni sãnãtoºi tun
Poze cu maimuþa nu fac decât cei care nu ºtiu CONFIRMÃRI
Cã o sã îndese prin gratii bucãþi de carton aºteptând de afarã un mãr copt.
Maimuþele sunt mai degrabã bãrbaþi ºi niciun cimitir
Pe care l-am cunoscut nu strânge sub fuste maimuþe.

Astãzi, la orele 12, în cimitirul care
O sã mã adãposteascã de rãzboaie a izbucnit o epidemie
de mâine, încât paznicul a crezut cã sufletele
împuºcã prepeliþe in pânza freaticã.
Slavã domnului, mai e un pic de apã, nimeni nu iese,
Nimeni nu aflã de epidemia de mâine, morþii sunt obiºnuiþi cu epidemiile,
Nimeni nu iese, nici mãcar pentru o þigarã.

Marþi, oraºul e gol.
Cimitirul, cu picioarele în sus, cu pantofi negri din piei de supãraþi,
Cu ciorapi largi, zace sub paznici, sub zilele de mâine.
Am vrut sa-þi scriu o scrisoare
Dar mi-e ruºine, IOANA ALEXANDRU
Cimitirul e totusi o femeie
Cu principii. clasa a XI-a E

Aceste pagini au fost ilustrate de IRINA CHIRIÞÃ

DINTRE SUTE DE CATARGE

45