Page 40 - 2009_revista_noastra_nr_31-32

Nu-ºi vorbeau, dar simþeau cã se
cunosc de mult, de parcã ar fi trãit împreunã,
ochii fiecãruia pãtrundeau adânc în sufletul
ceiluilalt. Se simþea împlinit. Se plimbau,
mâinile lor cu greu se contopiserã ºi atunci
simþeau la fel, mergeau ºi trãiau ca o singurã
fãpturã. Natura se bucura : florile emanau
parfumul lor, pentru ei luna apãruse mândrã
pe cer, luminându-le paºii. Fericirea se
nãscuse în acele suflete aparent pierdute
pentru veºnicie.
Un zgomot puternic îl trezise; se ridicã
speriat de pe copacul bãtrân. Era singur, ea
dispãruse, luna odatã cu fata. Cerul era
negru, luminat din când în când de raze albe
ce îl strãpungeau. Ploua. El o cãuta disperat.
Fugea, picãturile îl acopereau, îi ucideau
speranþele, dar paºii lui refuzau sã se
opreascã .De ce plecase? Ar fi vrut sã o strige,
dar nu îi ºtia numele. Ar fi vrut sã o caute…dar
unde? Se îndrepta spre locul unde o întâlnise
CRENEL - graficã Irina CHIRIÞÃ
CRENEL - graficã Irina CHIRIÞÃ
CRENEL - graficã Irina CHIRIÞÃ
CRENEL - graficã Irina CHIRIÞÃ
prima oarã. Era acolo, mai frumoasã ca CRENEL - graficã Irina CHIRIÞÃ
oricând. Ploaia încerca sã o ascundã de el, - De ce ai plecat? rosti el cu greu.
însã nu reuºea, privirea lui pãtrundea prin Femeia îl privi curioasã ºi speriatã.
orice. Pãºea grãbit spre corpul ce abia se - Mã confundaþi! rãspunse ea rece ºi
întrezãrea printre picãturile ce cãdeau încercã sã plece, ridicându-se brusc.
DEBUT ºi pentru prima datã încercã sã-i vorbeascã. a ruºinat de fapta sa ºi ºi-a cerut scuze. Ea
neîncetat pe pãmânt .Era lângã ea, o privea A luat-o de braþ, dar ea s-a smucit. S-
l-a privit indiferentã ºi a rostit aceleaºi
cuvinte „Mã confundaþi!”
Lacrimile curgeau în urma fiinþei care
s-a ridicat ºi ºi-a continuat drumul. Nu
înþelegea indiferenþa ei, comportamentul. De
ce refuza sã accepte cã îl iubeºte, doar ºi el
simþea la fel pentru ea. Întrebãri retorice care
adânceau suferinþa lui îi invadau mintea. κi
dorea sã o mai priveascã o datã, ar fi fost
atât de fericit! Ploaia îl acoperea fãrã voia
lui, fulgerele îi luminau privirea, fãrã rost cãci
ochii lui nu zãreau nimic, ea dispãruse ºi
odatã cu ea, împlinirea lui.
Fusese un vis crud, pentru cã aºa este
viaþa, iubise o iluzie, acum neputând sã
renunþe la ea. ªi-a petrecut anii în acel loc
unde o vãzuse prima oarã, aºteptând în
zadar apariþia ei. Ochii lui adesea o
regãseau în seninãtatea cerului, în lumina
purã a lunii. Azi este deasupra tuturor,
împreunã cu ea, într-un loc în care amândoi
sunt eterni ºi iubirea lor lumineazã
întunericul cerului, noaptea.
ELENA-BIANCA MUNTEANU
FOR
FORTÃREAÞÃ - graficã Irina CHIRIÞÃ
FORTÃREAÞÃTÃREAÞÃ - graficã Irina CHIRIÞÃ - graficã Irina CHIRIÞÃ
FORTÃREAÞÃTÃREAÞÃ - graficã Irina CHIRIÞÃ - graficã Irina CHIRIÞÃ
FOR
clasa a IX-a B
DINTRE SUTE DE CATARGE
40