Page 43 - 2009_revista_noastra_nr_31-32

Ce ar fi dacã?...
Ce ar fi dacã?...
Ce ar fi dacã?...
Ce ar fi dacã?...
zãu aº fi fericitã Ce ar fi dacã?...
sã te privesc o datã-n ochi
ºi sã-þi spun, dar fãrã fricã..
Sunt supãratã pe-a sufletelor sorþi! Patimi ascunse,
Sã nu-mi iei avântul, primul febril sau încet,
pe care-l am dupã mult timp apar întrebãri,
de-a sta o datã dreaptã-n faþã ta, iar tu desenezi
dar emoþionatã fiind... firea ta albã,
Vreau doar sã-þi mãrturisesc, aparent, curioasã.
ce am a-þi spune de demult. Cu ochii închiºi, gândeºti:
Prin ochii tãi eu vãd în lume „ce ar fi dacã?...”
dar simt mereu, de ceva vreme... Te-afunzi.
Cã am orbit... Îþi pare mai greu,
mai negru, mai mat
orice rãspuns,
ce-mbatã mai mult
Sã nu plângi...
Sã nu plângi...
Sã nu plângi... fruntea ta grea,
Sã nu plângi...
Sã nu plângi...
cuprinsã de râuri.
Iar patima mea,
Fiecare pereche de mâini nãscutã din tine
are o pereche de cãtuºe. creºte vãzând
Mai devreme sau mai târziu, ºi încalcã legi.
mai uºor sau mai greu, vor fi puse. ªi mã faci sã-þi rãspund,
Mã þine legatã o lacrimã, o dulce tristeþe c-o expresie
un scâncet de cristal. aiurea,
Plãcerea de-a fi bãtutã, strãinã mie... la...
învinsã de-o palmã ce loveºte cu fineþe... „Ce ar fi dacã?...”
Nu mã pot supãra pe tine. Te-aº þine în braþe, DEBUT
E-o neputinþã, mânjitã în albastru te-aº duce cu mine,
ºi-nvelitã în zbor de zmeu... te-aº þine de mânã,
Te las de fricã te-aº strânge,
s-arunci albastrul pe umãrul meu. þi-aº arãta ºi Raiul,
Surâs de copil, truc deºtept. þi-aº interzice rãul,
Ochi îndrãzneþi, privesc atent ºi totul e alb,
ºi-ascultã, ºi-nþeleg orice culoare. apoi e albastru,
Doar curcubeul îþi mai trezeºte capeþi un verde,
un tip de mirare. ºi totul eºti tu.
Nu te-acuz, nici nu mã feresc Cât e lumea de mare,
sã-þi spun, cã te ºi înºeli, fãpturã. nu mi-ar pãsa.
Eu pot sã simt Nimic n-are sã-mi facã,
nu doar atingerea mâinii tale nici mie, nici þie.
dusã la a mea gurã... Dar un lucru nu ºtiu
Nu-mi pune visele-n pod, ºi-aº vrea sã-mi rãspunzi.
pentru c-ar durea sã vãd Ce ar fi dacã...
cã suferi dupã ce cobor Te-nvãþ doar sã minþi?
ºi ucid lent, dar cu putere
amintirile în care,
cu durere,
te voi cuprinde ºi sufoca;
ºi voi spune cã m-am fãcut mare.
Iar din tine nu va rãmâne decât...
Suferinþa mea.

DINTRE SUTE DE CATARGE

43