Page 46 - 2009_revista_noastra_nr_31-32
P. 46
Era ceva la care te pricepeai
Era ceva la care te pricepeai
Era ceva la care te pricepeai
Era ceva la care te pricepeai
Era ceva la care te pricepeai
Era ceva la care te pricepeai.
Trebuia sã te aºezi ºi sã pui pe tavã un rinichi, ficatul, artere descusute.
Nu te dezbrãcai ºi nu te acuza nimeni de pornografie.
Se uitau ºi cei mai pudici la umbra de pe draperii
ªi se gândeau vinovaþi
La ce simte mâna ta când smulge piele.
Te pricepeai la ceva. Le umpleai tãvile.
N-ai cerut nimic în schimb
Pentru cã mulþi ºi-ar da nimicurile
Ca sã aibã ceva la care sã se priceapã.
Acum trebuie sã-þi iei o slujbã ºi sã fii cuminte.
Faci cafele ºi nu mai ai timp.
Încerci sã-þi strecori mâna între coaste
ªi sunã telefonul.
Când îþi întinde salariul
Îi citeºti între ochi:
CONFIRMÃRI ***
“Era ceva la care te pricepeai”.
ºi mã mai gândeam sã pun undeva, într-un text, o metaforã,
in absentã, desigur, ºi sã-mi compar povara,
cãreia titlul de „viaþã”
i se pare secat, cu un desen abstract pe care l-ar face poate Pollock
într-o clipã de inspiraþie sub genunchiul Galei lui Dali. ar fi ºtiut amândoi cã Pollock
va muri primul, ºi fãrã nici un fel de conotaþie sexualã,
un expresionist abstract îmi va desena viaþa pe pielea supremei muze
suprarealiste.
astfel, metafora ar fi descris cum sub liniile energice
este o casã albastrã cu grãdinã ºi trifoi, cum seminþele de trifoi bombardeazã þânþarii
ºi cum sãpunul galben ocoleºte casa, sãrutul artistului, care probabil nici n-a cunoscut-o
vreodatã pe muza metaforei textului meu. atunci apar pe dupã oblon
tot soiul de sceptici ºi ca sã înþeleagã,
metafora devine alegorie.
nu înþepa! sub genunchiul metamorfozat al lui Narcis
e o casã albastrã ºi þânþari bombardaþi.
renunþ de tot la alegorie din cauza frazelor cãrora nu le pot da de capãt
ºi muza îmi spune cã in ceaþa de
lavandã poeticã
nu se aflã decât un No Smoking Sign ºi palmele artiºtilor preistorici.
DINTRE SUTE DE CATARGE
46
