Page 36 - 2009_revista_noastra_nr_31-32
P. 36
Se apropie prudent, nu în zbor…nu
Spaþiu terminal pãºind…
Spaþiu terminal
Spaþiu terminal
Spaþiu terminal
Spaþiu terminal
Fixându-ºi privirea pe scrisul meu
grãbit,
Apoi din nou pe chipu-mi
Un început banal: Pe jumãtate umbrit,
O noapte neagrã de octombrie… Cealaltã jumãtate purtând al lunii
Plouã… într-un spaþiu terminal… veºmânt.
Apusul luminii din camera gri
Ghideazã o razã… mai multe… fascicul Ajuns-aproape lângã mine
Din luna plinã veghind din altarul Vedeam umbra ca o sclipire;
De pe bolta-nstelatã, binecuvântatã. Iar la un pas mai lânga mine
Nu mai zãream acea lucire.
În lumina palã a lunii ovale, Nu distingeam nimic ce vine,
Încercând sã transcend în noapte Ce rãmâne sau ce pleacã…
Întunericul, liniºtea grea de mormânt, Doar o simþeam cum se apleacã
Zãresc o umbrã trecând Asupra mea, asupra mâinii
Prin ochiul albastru de geam, uºor Oprite-n mijlocul scrisorii
strecurând Încifrate ºi semnate: ”Pentru îngerul din
O privire-ascunsã, un fior ascunzând… noapte”.
Apoi dispãrând în infinitul nopþii…
Rãmân nemiºcatã. Ascult. Nimic… Un fulger îmi capteazã atenþia pe
DEBUT Dupã o lungã ºi cruntã tãcere În minte se naºte un nou epitet;
Revin la manuscris, citind noi inscripþii.
moment.
Amintindu-mi vag de prezenþa strãinã
Frântã doar de ºoaptele focului din ºemineu, ªi coborând ochii la masa prea plinã
κi face apariþia timidã ºi nesigurã
Ca o metaforã eronatã dintr-un cliºeu, De ciorne, citate, scrisori demult uitate,
Observ absenþa epistolei ºi-a prezenþei
Umbra fugitivã… o pot distinge cu greu - ciudate.
E umbra ºtearsã a unui înger…
Un înger… ºi totuºi îmi pare familiar. Sunt, totuºi, agitatã, deºi în fond sunt
Mã priveºte curios, parcã ajuns la mine în împãcatã,
mod accidental. Pentru cã iar, din spaþiul terminal,
A coborât sã vadã un nou poem banal
ªi sã îl ia acolo, în spaþiul terminal.
DINTRE SUTE DE CATARGE
36
