Page 34 - 2009_revista_noastra_nr_31-32

VISARE
VISARE
VISARE here…wish you were here…”
VISARE
VISARE
„…a water so blue…wish I could live
Îmi rãsunã insistent în minte versuri fãrã noimã
ale unor piese ascultate cândva. Îmi par atât de
îndepãrtate acele momente… momente care
atunci erau esenþiale existenþei mele ºi
IONELA
IONELA semnificative, îmi reprezentau cu succes
IONELA
IONELA
IONELA
ANCIU
ANCIU
ANCIU sentimentele, gândurile, iluziile…acum îmi par
ANCIU
ANCIU
clasa a XI-a E
clasa a XI-a E uitate, mi le amintesc vag, sunt parcã amintiri
clasa a XI-a E
clasa a XI-a E
clasa a XI-a E
rupte fãrã legãturã între ele, din altã viaþã.
Emoþiile ºi fiorii, sângele ce-mi nãvãlea cu o
putere izbitoare în obraji ºi îmi înlãnþuia
fiinþa…toate acestea le comemorez tristã; în
O noapte incâlcitã în conotaþii tãcere ºi melancolie mi se par inutile pentru
diverse…Un întuneric confuz, tivit cu evoluþia spiritului meu, pentru apropierea mea
împletiturile dese ale razelor lunii. Aburi de de absolut…Nirvana, obsesie incertã ce-mi
luminã cernuþi în fiecare colþ al pãmântului, bântuie inconºtientul de o bunã bucatã de
steluþe de luminã presãrate jucãuº pe aleea din vreme, îmi pare din ce în ce mai depãrtatã în
faþa casei. lunga mea meditaþie.
Pornesc agale, înecatã în întuneric, într- Renunþ la gândul acesta; mã epuizeazã
o scurtã plimbare nocturnã. inutil; e strivitor ºi mult prea dificil pentru
Un negru cenuºiu îmi inundã privirea cu oboseala ce m-apasã greoaie ºi somnul ce
fiecare pas. Treptat, ochii mi se obiºnuiesc cu începe sã-ºi facã simþitã prezenþa din ce în ce
întunericul. mai stãruitor. M-am oprit de ceva timp în mijlocul
Surprinsã de inoportuna-mi vizitã în aleii. Cu privirea pierdutã la infinitul orizont…
„…people stop fighting, angels are crying, we
grãdiniþa adormitã ce strãjuieºte micul cãmin,
DEBUT o pisicã având ochi de gigant, mãslinii, mã cu încãpãþânare sã îmi orbeascã liniºtea
can be better—love is the answer…” continuã
þintuieºte insistentã cu priviri indrãzneþe ºi pline
mentalã, infinite ºi pierdute fragmente—printre
de voluptate. O legãturã invizibilã ºi puternicã
valurile de imagini ºi amintiri ce îmi invadeazã
stabilitã între noi; neclintirea îºi instaureazã
doctrina, încununând legãtura noastrã.
timidã pe obrazul stâng…
Relaþia e întreruptã de un involuntar pas simþul ºi mintea ºi …o lacrimã ce se scurge
pe care îl apãs în þãrâna moale, saturatã de Mã simt atât de pierdutã ºi mai singurã
apa ploii cãzute ieri. Animalul dispare în salturi ca niciodatã…paloarea nopþii devine
atletice peste gardul vecin. Se pierde în insuportabil de apãsãtoare, dar, in acelaºi timp,
întuneric…Înaintez cu aceeaºi voiciune ºi e ceva supraomenesc ce împiedicã retragerea
siguranþã pe ceea ce urmeaza sã se iveascã în Ego-ului meu din acest peisaj infinit. Trupul
continuarea expediþiei mele nocturne ºi evolueazã într-o schimbare limfaticã
interactive. O senzaþie insistentã creºte treptat impresionantã sub supravegherea atentã a lunii.
în suflet ºi pune stãpânire pe angoasa-mi Încep sã cred cã nu mai deþin controlul asupra
liniºtitã pânã mai adineauri: sunt privitã ºi propriei persoane, asupra propriului trup. Plâng,
urmãritã îmi este fiecare miºcare sau fiecare fãrã sã simt tristeþe sau bucurie; numai
privire ce o arunc, haoticã în sinea mea, fie indiferenþã ºi nemãrginitul film ce nu se mai
înaintea, fie în stânga sau dreapta mea. Spatele sfârºeºte a se derula ºi mã plictiseºte cu
meu…un spaþiu universal ce mã îngrãdeºte ºi monotonia sa puerilã, cu naivitatea cu care m-
mã forþeazã sã nu am curajul de a mã întoarce, a fãcut sã sufãr cândva.
fie numai pentru o clipã, ºi sã privesc ºi sã-i Treptat, ocupând un loc infirm în
surprind – pe ei, entitãþi neºtiute ºi necunoscute Univers, mã aºez pe pãmântul umed ºi negru,
de un simplu profan cum se infãþiºeazã umilul ale cãrui vis ºi voluptate le resimt sub mine vii,
meu duh—urmãrindu-mã, sã le surprind nesfârºit de neliniºtitã…
miºcãrile þipãtoare ºi vagi, sã-i surprind Rãmân sub influenþa reginei nopþii ºi a
încercând sã mã atingã, sã mã surprindã în experienþei pãgâne ce-mi strãjuieºte trecutul
imposibilitatea de a riposta la o eventualã, mult prea trist ºi vag de fericire. Privesc pierdutã
ipoteticã situaþie de crizã. Renunþ la idee ºi îmi secunda ce tocmai s-a stins odatã cu mine…
continui drumul.

DINTRE SUTE DE CATARGE

34