Page 55 - 2009_revista_noastra_nr_31-32

Fata care nu-ºi gãsea niciodatã pantofii
Fata care nu-ºi gãsea niciodatã pantofii
Fata care nu-ºi gãsea niciodatã pantofii
Fata care nu-ºi gãsea niciodatã pantofii
Fata care nu-ºi gãsea niciodatã pantofii
eatru scurt
eatru scurt
T T T T Teatru scurteatru scurt
eatru scurt
PERSONAJE:
PERSONAJE
PERSONAJE
PERSONAJE
PERSONAJE
Tânãra; metamorfoza Tinerei.
CRISTIAN
CRISTIAN
CRISTIAN
CRISTIAN ªeful raionului de pantofi
CRISTIAN
VECHIU
VECHIU
VECHIU Vânzãtoarea.
VECHIU
VECHIU
Figuranþi (manechine)
Spectatorul care pleacã din salã
Imaginea unui interior de magazin cu încãlþãminte ºi haine. Semiîntuneric. În partea din
dreapta a scenei se aflã raionul cu pantofi. Magazinul pare a fi încã închis. Din stânga intrã
Tânãra îmbrãcatã într-o rochiþã valonatã, în culori pastelate. Una din bretelele rochiþei îi cade
greu pe umãr. Tânãra intrã în scenã descãlþatã, având în mânã o pereche de pantofi.

Imaginea unui interior de magazin cu am venit. Desigur, mi se întâmplã sã mai ºi
încãlþãminte ºi haine. Semiîntuneric. În partea cumpãr câteodatã. E firesc. Nu se poate sã
din dreapta a scenei se aflã raionul cu pantofi. umbli desculþ aºa prin lume. De nevoie, îmi
Magazinul pare a fi încã închis. Din stânga intrã cumpãr. Nevoi, nevoi, nevoi. (spre public): voi
Tânãra îmbrãcatã într-o rochiþã valonatã, în nu v-aþi sãturat de nevoi? (voce joasã): uf! Poate
culori pastelate. Una din bretelele rochiþei îi credeþi cã sunt vreo þãcãnitã. Nu-i aºa de
cade greu pe umãr. Tânãra intrã în scenã simplu, sã ºtiþi. Nu-i simplu deloc. Eu, una, nu
descãlþatã, având în mânã o pereche de pantofi. cunosc pe nimeni care sã se mai confrunte cu
Tânãra: (oprindu-se în faþa raionului cu
Tânãra
Tânãra
Tânãra o aºa problemã. Aranjeazã pantoful deranjat):
Tânãra
pantofi): - Nici nu mai ºtiu al câtelea magazin Am impresia cã sunt singura ce nu gãseºte
este acesta. De 7 zile tot umblu precum o nãlucã niciodatã. Singura! (zâmbind): Tata îmi zicea cã
din magazin în magazin cãutând, ºi iar o sã ajung o cãutãtoare, un arheolog,... mãcar CONFIRMÃRI
cãutând... ce-i drept, am cam obosit. (ofteazã cãutãtoare de sensuri de-aº fi fost. O sã râdeþi,
uºor): Aici e cam întuneric.. de ce o fi aºa dar de când eram micã am avut problema asta.
întuneric? Sã nu fi deschis încã? (se întoarce Veºnica nemulþumitã, plecatã-n lume în
spre public): aþi vãzut cumva dacã au deschis? cãutarea mãrimii potrivite, a pantofilor „ideali”.
N-aº vrea sã par o infractoare. Nu, nu. Ar fi tare (se ridicã ºi îºi aranjeazã breteaua): vedeþi voi,
urât. Asta mi-ar mai lipsi. (se aºazã pe un de unde sã gãsesc eu o pereche de pantofi care
scãunel): pesemne e încã închis. Ce straniu! sã mi se potriveascã? Nicio pereche nu-mi vine,
Mã întreb cum de-am intrat. Sã mã fi rãtãcit? niciuna nu mã încape... (râzând): de fapt, eu
(îºi priveºte picioarele): Pânã la urmã, tot ce-i nu-i încap pe ei. Eu sunt de vinã, eu nu reuºesc
posibil! Nici nu mai ºtiu prin câte magazine am sã-i încalþ aºa cum se încalþã toþi ceilalþi. (se
trecut. Se prea poate sã mã fi închis aici... plimbã): tata mã întreba dacã nu cumva mi-e
(aºazã cu grijã pantofii lângã picioarele sale): milã de mine... ºtiu, ºtiu, nu trebuie sã-mi mai
în definitiv, nu-i vina mea. Am sã aºtept pânã ziceþi ºi voi, ºtiuuu... spre public: vã rog, nu-mi
ce deschid. Apoi probez, apoi... desigur cã nu mai strigaþi: „disperato!”. Pânã la urmã, voi nu
o sã gãsesc mãrimea potrivitã... mã ºi vãd aþi dispera?! Îmi propusesem sã iau la cercetat
mulþumind cu zâmbetul meu etern afabil orice magazinaº, orice magazinoi, sã caut peste
vânzãtoarei ºi plecând... aºa mi se întâmplã tot. ªi, voila! De 7 zile numai investigaþii
mereu. Probez, probez, uneori gãsesc ceva logopedice fac. Cum ar zice Proust: „în cãutarea
care sã-mi placã extrem de mult ºi... (loveºte pantofilor...” (roºind): bine, numai cã eu nu am
cu piciorul unul din pantofi cât sã îl îndepãrteze pierdut nimic. Cum aº fi putut sã pierd ceva ce
de celãlalt): ...ºi nimic. Nimic. Mã întorc aºa cum nu am avut nicicând? (privind spre pantofii ei

DINTRE SUTE DE CATARGE

55