Page 57 - 2009_revista_noastra_nr_31-32
P. 57

superlativ... (nostalgicã): în orice caz, ºi tata avea  vezi nimic, ºi stai cã n-am terminat, ºi mai sunt
             dreptatea lui. Adicã am mai auzit eu de cazuri   ºi cei care rãmân fãrã loc, rãmân pe dinafarã, în
             în care unii au picioarele prea mari, dar slavã  continuã expectativã ca sã intre ºi sã ocupe ºi
             cerului, cã ale lor pot fi scurtate... dar la mine?  ei un loc... ia spune, dacã mai ai ceva de spus,
             La mine, ce-i de fãcut? Nu ºtiu sã existe vreo   treaba asta cum vine? Aaa... spui cã nu ºtii... cã
             tehnologie de mãrire a picioarelor. (privindu-ºi  n-ar trebui sã ne priveascã, cã fiecare cu norocul
             pantofii): „Il n’y a pas de solutions”... (ia unul  lui... atunci noroc ºi þie, dragule, ºi sã nu te mai
             dintre pantofi ºi-l aratã spre public): pe aceºtia,  vãd... locul tãu nu-i aici (pe fundalul acestei
             de exemplu, i-am cumpãrat acum o lunã. La        replici un spectator se ridicã ºi pãrãseºte sala;
             început mi s-au pãrut potriviþi, am crezut cã am  Tânãra scrâºneºte din dinþi): Ignoranþi! Aº vrea
             gãsit ce-mi trebuie. Dupã ce am ieºit din        sã vãd ºi eu cum s-ar descurca unul ca acela
             magazin ºi mergând spre casã, am avut trista     cu o pereche de pantofi clãmpãnitori...
             revelaþie a clãmpãnitului lor: „Clamp-clamp!”           Din spatele scenei se aud zgomote: o
             când merg cu ei, mi se vãd cãlcâiele. Trebuie    uºã se deschide ºi câteva voci. Treptat, scena
             sã fiu mereu vigilentã; ca nu cumva sã rãmân     se lumineazã.
                                                                     Tânãra
                                                                     Tânãra: (spre public): - Ssst! Cred cã
                                                                     Tânãra
             desculþã în plinã stradã. (Înþepatã): Umilinþa asta     Tânãra
                                                                     Tânãra
             nu aº putea s-o suport. Ar fi prea mult... chiar ºi  vine cineva. Cred cã au deschis... (privind spre
             pentru mine. N-aº ºti cum sã gestionez o         pantofi): Trebuie sã mã încalþ. Nu ar fi politicos
             asemenea situaþie. Aº intra în pãmânt de         sã mã gãseascã aºa. (Se încalþã; îºi trage
             ruºine... (îºi aºazã pantoful lângã celãlalt; ton  breteaua, îºi aranjeazã puþin pãrul): Þineþi-mi
             rãstit): magazinul acesta la ce orã deschide? E  pumnii! Poate gãsesc ceva...
             necivilizat sã laºi clienþii sã tot aºtepte. O sã fac   κi fac apariþia pe scenã ºeful de raion,
             o reclamaþie. Ei cred cã nu se mai gãsesc pantofi  vânzãtoarea ºi câteva manechine pe post de
             ºi în altã parte?! Nu sunt obligatã sã-i aºtept...  cumpãrãtori. ªeful de raion este cel care
             (privind spre un punct fix în public): Ce spui?  introduce pe scenã manechinele (care pot fi între
             Spui cã aº putea sã am de pierdut dacã plec?     3 ºi 5) ºi le aºazã meticulos. Unui manechin îi
             Spui cã e posibil sã gãsesc aici ce nu am gãsit  pune în mânã un pantof, zicând:
                                                                     ªeful: (  cu  amabilitate ): - Probaþi!
                                                                     ªeful
                                                                     ªeful
                                                                     ªeful
             nicãieri pânã acum? Spui sã am rãbdare? Am,             ªeful
             am rãbdare, dar pânã când? Nu-mi spune, tu       Probaþi! Nu-i aºa cã sunt minunaþi? Ieri i-am
             te-ai descurca mai bine în locul meu? Spui cã    primit. Cred cã e mãsura dumneavoastrã...
             fiecare la locul lui? Înþeleaptã vorbã, dragule...      Între timp, vânzãtoarea se aºeazã la
             dar spune-mi, dacã-mi poþi spune, cine           ghiºeu, îºi aprinde o þigarã, îºi scoate o revistã
             repartizeazã locurile astea? Cum de unii primesc  ºi începe sã o rãsfoiascã.                     CONFIRMÃRI
                                                                     ªeful
                                                                     ªeful: (cãtre alt manechin): - Ne pare
             locuri mai în faþã, în primul rând, ºi alþii stau în    ªeful
                                                                     ªeful
                                                                     ªeful
             spate, în fundul scenei, în hãul ãla de unde nu  rãu! Avem numai 39. poate primim mâine 42...
                                                              ºtiþi, 42 e foarte cãutat. Cum aducem, cum se
                                                              vinde. La pantofii aceºtia, toþi vor 42. (Râzând):
                                                              De parcã toþi ar purta 42...
                                                                     Tânãra trece neobservatã în tot acest
                                                              peisaj, ºi „profitând” de situaþie, cautã în fiecare
                                                              cutie cu pantofi.
                                                                     ªeful
                                                                     ªeful
                                                                     ªeful
                                                                     ªeful: - Acum douã zile, de pildã, intrã
                                                                     ªeful
                                                              un domn, tot aºa ca dumneata, bine fãcut, pe la
                                                              vreo 30 de ani ºi întreabã arãtând spre pantofii
                                                              pe care îi aveþi acum în mânã: „Mãrimea 42
                                                              aveþi?” ºi eu zic: „Da. Mai avem chiar o singurã
                                                              pereche cu 42.” De altfel, chiar era ultima. ªi el
                                                              zice: „Aº dori sã-i cumpãr.” La care eu: „Dar
                                                              domnul nu doreºte sã le facã o probã? (rânjind):
                                                              sã vedeþi ce replicã mi-a dat de era sã cad din
                                                              picioare: „Nu, nu fac nicio probã, cã eu port 45.”
                                                              ªi stau ºi-l privesc o secundã ºi i-o întorc la loc:
                                                              „ºi-atunci, ce nevoie aveþi de 42? Poate cã va
                                                              veni cineva care chiar poartã 42 ºi din cauza

                                         DINTRE  SUTE  DE  CATARGE




                                                                                                           57
   52   53   54   55   56   57   58   59   60   61   62