Page 5 - Revista Noastra Nr. 55-56 (2023)
P. 5

PERSPECTIVE
        într-un colț clasei și noi trebuia să calculăm traseul cel
        mai scurt să ajungă nu mai știu unde. Mă uitam pe
        pereții înalți ai clasei de examen, cu ferestrele uriașe
        și mă întrebam ce să caute acolo o furnică? Cum să-i
        spun eu pe unde să o ia? Ar ști ea oare să citească ce
        scriu eu în foaia de examen? Dacă ar merge pe diago-
        nală, nu are cum să zboare... Nu prea am înțeles pro-
        blematica furnicii și, prin urmare, am fost a doua sub
        lista la picați. Rezultatele s-au afișat pe geamul de la
        ușa de lângă baia fetelor. Dezamăgirea a fost mare. Mă
        impresionase mult clădirea și cărămizile cu numele
        foștilor elevi. Erau mărturii și din anii 1920 chiar lângă
        acel avizier. Norocul meu a fost că printre cei admiși
        au fost și cei care s-au retras, iar eu am fost admisă.
               Apoi traiectoria vieții mele s-a schimbat defi-
        nitiv. Am parcurs treaptă cu treaptă, an de an, cu trudă,
        cu obstacole, greul urcuș de la ultima pe listă, la ad-
        misă a doua în clasa a noua, până la șef de promoție la
        final de liceu, în 2005. Povestea mea avea mici șanse
        de reușită în alt context. Dar am avut norocul să fiu
        într-un mediu competitiv, meritocratic, liber, care pro-
        movează a gândi și a fi. M-au inspirat profesorii care
        îmi sunt și acum mentori, care au văzut în mine ceea
        ce eu nu reușeam. Am aflat, după ani, la o piesă de tea-
        tru a lui Radu Afrim că se numește Blind Spot – ceva
        ce toată lumea vede la tine și nu vezi. Firea mea intro-
        vertită, timidă, uneori aproape dorind să fiu invizibilă
        ca furnica de la examen, s-ar fi putut ușor pierde în
        mulțime, dar profesorii m-au descoperit și încurajat.
        M-au pus în prim-plan, deși îmi era incomod. Uneori
        simțeam că amețesc, că mi se face rău și că o să leșin,
        la propriu, când mă lăudau. Cred că unii dintre ei au        “Cuvintele, pe care nu le rostim,
        simțit că este inconfortabil pentru mine și comunicam        Cuvintele, ce rămân în noi,
        uneori doar din privire. Era mai ușor pentru mine să         Descoperă și ele, fără margini, făptura.”
        nu spună nimic, dar eu simțeam aprobarea lor. Acum                  Inscripție – Lucian Blaga
        i-am spune feedback pozitiv.




































            REVISTA NOASTRĂ nr. 55/56                                                                        3
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10