Page 10 - Revista Noastra Nr. 55-56 (2023)

probabil a căutat-o special într-un oraș universitar. Știa
fără să vorbim ce îmi doream cel mai mult atunci: să
devin arhitect. La ultima întâlnire, la reuniunea de 10
ani de la finalizarea liceului, ne-am regăsit chiar în fața
clasei noastre. Am vorbit despre iluminism, baroc,
despre arhitectură ca expresie a spiritului fiecărei
epoci. Povestea cu entuziasm și pasiune despre prin-
cipii și istorie. Atunci mi-am dat seama cât de mult mi-
a lipsit. Era așa cum o știam: elegantă, rafinată,
impunea respect și profesionalism, verticalitate și
admirație. Era o lady.
M-a inspirat și am iubit istoria încă din clasa a
V-a. Atunci, când ne povestea despre mitologia antică,
regi, regine, prinți, intrigi, jocuri de palat, turniruri,
cardinalul Mazarin, Descartes sau Oliver Cromwell,
îmi imaginam că sigur a locuit la curtea regală a An- Perspective intangibile & invizibile
gliei și acolo a învățat toate poveștile pe care le știa.
Altfel, de unde ar fi putut afla atâtea povești și să fie o Simt că suntem generații diferite de uniriști,
lady? Alt răspuns nu aveam. Mă fascina și îmi doream despărțite de timp, dar unite prin esență și spirit. Is-
să ajung și eu la nivelul de exigență impus și învățam toria liceului ne unește pe toți: profesori - foști
și descopeream noi lumi prin istorie. Deși păstra absolvenți - elevi prezenți și viitori.
distanța, ne iubea chiar și când nu ne pregăteam, ne O clădire monument este un martor tăcut al
alinta și certa în același timp, prin gestul de a ne mân- trecutului. Ne amintește de cine am fost și rămâne un
gâia pe bărbie și se adresa cu domnul colegilor băieți. reper. Ne poate oglindi și inspira un viitor cel puțin
Atunci era grav. Nu mi-am imaginat că nu o voi mai egal ca valoare cu trecutul.
revedea. Am crezut că era timp să-i spun ce simțeam. Clădirea Unirea este mai mult decât prezența
fizică determinată de elementele constructive așezate
organizat pe baza unui plan. Este remarcant că pre-
zenta clădire a reușit să simbolizeze spiritul Unirist,
să inspire importanța educației în evoluția individuală
și colectivă, de-a lungul unui secol și jumătate. Forma,
funcțiunea și simbolul s-au armonizat, și continuă să
ducă mai departe mesajul importanței educației. Din-
colo de fondul construit, de ceea ce vedem, valorile
imateriale sunt cele care definesc un monument.
Personalitățile formate din foști absolvenți și
profesori, profesorii din prezent sunt modele pe care
riscăm să nu le vedem. Eu nu am văzut atunci. Dar,
Micul Prinț știa “On ne voit bien qu’avec le coeur,
l’essentiel est invisible pour les yeux” “Nu vedem bine
decât cu inima, esențialul este invizibil pentru pri-
vire”. – Micul Prinț, Antoine de Saint Antoine de
Saint-Exupéry
În loc să căutăm eroi în altă parte, este impor-
tant să vedem că se află chiar lângă noi, în istoria aces-
tui liceu. Aici, am învățat să învățăm, să gândim cu
mintea noastră. În fața tuturor profesorilor care mi-au
fost modele și din întuneric au făcut lumină în mintea
mea, m-au ghidat, m-au șlefuit, nu pot decât să mă în-
clin, să le mulțumesc, să-i port în suflet și să-i iubesc.

ESEU Despre istorie & istorii. Scurtă bibliografie

Homo Deus: scurta istorie a viitorului, Yuval Noah Harari
Orele astrale ale omenirii, Stefan Zweig
fotografii:
Stefi Gabriela Bălăndău Poveste despre dragoste și întuneric, Amos Oz
8 REVISTA NOASTRĂ nr. 55/56