Page 22 - Revista Noastra Nr. 55-56 (2023)
P. 22

O poveste pe care, deși cu dificultate, am ales
        s-o reevaluez și s-o rescriu la finalul drumeției. Ani la
        rând,  m-am  străduit  să  scriu  bine  alte  texte,  alte
        povești, mi-au fugit, cu bucurie, degetele pe tastatură,
        am fost omul cuvintelor, dar am absentat de la rescrie-
        rea unor capitole din povestea mea despre mine - ca-
        pitole care, în mod sigur, aveau nevoie de o retușare
        serioasă, pentru că nu lăsau protagonista să evolueze,
        să crească, să-și întindă aripile dincolo de pereții de
        sticlă ai propriei temnițe. Și, până la urmă, să înceapă
        să zboare mai sus decât au fost obișnuite.


                              ***
               Noi, oamenii, avem o mulțime de perspective:
        despre lumea înconjurătoare, despre diferite teme care
        ne fascinează, de la creații literare, până la opere ci-
        nematografice care ne mișcă sufletul. Cu toate acestea,
        una dintre cele mai importante - dacă nu cea mai im-
        portantă - este perspectiva fiecăruia despre sine: căci
        povestea mentală pe care o scriem noi despre noi este
        cea care ne ghidează în viața de zi cu zi, de la realiza-
        rea acțiunilor aparent simple (precum o drumeție mon-
        tană), până la luarea unor decizii esențiale (precum o
        schimbare în carieră sau chiar o schimbare generală a
        stilului de viață).


















                                                                         grafica: Irina Chiriță



                                                                     Tocmai de aceea, este esențial să ne punem sub
                                                              semnul întrebării, măcar din când în când, povestea
                                                              despre sine pe care ne-o tot repetăm și pe care o știm
                                                              pe de rost, să ne întrebăm dacă ea este într-adevăr rea-
                                                              listă sau dacă nu este mai degrabă o formă de autoli-
                                                              mitare, o temniță de sticlă, construită cu atâta grijă
                                                              chiar de noi, în care ne închidem aripile. Și, în final,
                                                              să ne facem curaj să rescriem capitolele care nu ne dau
                                                              voie să zburăm și, de fapt, să ne autodescoperim.




     ESEU          grafica: Irina Chiriță





          20                                                     REVISTA NOASTRĂ nr. 55/56
   17   18   19   20   21   22   23   24   25   26   27