Page 77 - Revista Noastra Nr.53-54 (2020)

CALENDAR CNU
model de viață pentru cititorii tineri și nu numai:
„Să trăieşti Mimilica dragă, să fii bună, să fii
bună pentru ca să poţi fi fericită! (...)
A, dacă nu ne-am iubi pe noi fără măsură,
dacă n-am face atâta caz de persoana noastră şi dacă
ne-am dojeni de câte ori am minţit, sau ne-am surprins
asupra unei răutăţi, ori asupra unei fapte urâte, dacă
în sfârşit, ne-am examina mai des şi mai cu nepătimire
(lesne-i de zis!), am ajunge să răzuim din noi partea
aceea de prostie fudulă, de răutate şi de necinste (...)
Aşa, Mimilica dragă, ceartă-te de câte ori te
simţi egoistă, de câte ori te muşcă de inimă şarpele
răutăţii, al invidiei şi al minciunii. (...) Dar mai ales
aş vrea să scriu, de-a dreptul în sufletul tău aceasta:
“Să nu faci o faptă a cărei amintire te-ar putea
face vreodată să roşeşti”. Nu e triumf pe lume, nici Ultimul popas din penultima zi a acestei etape,
mulţumire mai deplină, ca o conştiinţă curată.” a fost la Casa Memorială Ciprian Porumbescu. Aici,
Trecând prin aceste locuri care poartă în ele is- Andrei Ștefan Istudor a adus la viață clapele vechiului
toria vieții unor astfel de oameni, am simțit că am urcat pian așezat într-una din camerele maestrului compo-
pe o culme, un refugiu din care să culegem resurse zitor. Muzica a inundat spațiul, legându-ne inimile
pentru a privi și înțelege lumea prin prisma adevăru- într-o bucurie comună. Eram prezenți noi, uniriștii
rilor care contează în primul rând, acelea de esență spi- focșăneni și prietenii noștri de la Colegiul Național
rituală, singurele capabile să reabiliteze un prezent în “Mircea cel Bătrân” din Constanța, care ne-au fost
derivă. parteneri de drum. Și, cu siguranță, a fost prezent și
Rarăul și Ceahlăul au fost, în această primă marele virtuoz și compozitor Ciprian Porumbescu.
etapă, culmile pe care pașii noștri le-au călcat Chipul acestuia ne privea din fotografiile de epocă
voinicește. Geografia concretă, cu aerul tare al codrilor înșiruite pe pereți și am simțit că în acest moment a
pe sub frunzișul cărora ne strecuram, urmând traseele avut loc transferul tainic al unei moșteniri de sensibi-
turistice, ne-a umplut inimile și mințile cu o pace litate către Andrei.
desăvârșită și cu bucurie. Ne-am susținut, încurajat și Perioada de după excursie, până la următoarea
ne-am preocupat reciproc de siguranța noastră, unii etapă a proiectului, care urma să aibă loc între 3-5 oc-
pentru alții, când am urcat pe traseul destul de acci- tombrie 2019, a închegat experiențele anterioare în
dentat spre Pietrele Doamnei. Răsplata a fost pe mă- forme artistice. Astfel, elevii au realizat câte un montaj
sură: am avut, de acolo, perspectiva unui orizont senin, video corespunzător fiecăreia din cele 5 zile de studiu,
copleșitor de frumos. peste 600 de fotografii, un jurnal de bilanț al perioadei,
au scris text literar, inspirați fiind de călătoria de studii,
au pictat și au realizat eseuri pentru participarea la sim-
pozionul cultural din etapa a II-a. Am urcat aceste ma-
teriale pe platforma europeană Etwinning, unde
proiectul are rezervat un spațiu special: https://twin-
space.etwinning.net/90129/materials/images.
În cea de-a doua etapă a proiectului (în care am
văzut Mănăstirea Curtea de Argeș, Cârtișoara, Lacul
Bâlea, Barajul Vidraru, Cetatea Târgoviște, Mănăstirea
Nămăești, Mănăstirea Corbii de Piatră și orașul
Pitești), copiii care m-au însoțit au prezentat parte din
rodul muncii rezultate în urma călătoriei din vară.
Am înțeles că proiectul a fost o reușită și în
momentul în care le-am auzit glasurile răsunând în
sala Teatrului Municipal Pitești, punând întrebări ac-
torului Dan Puric, venit să susțină o conferință în fața
unui public a cărui atenție ar fi fost, în mod obișnuit,
mai greu de captat... Erau acolo liceeni reprezentând
cele mai vechi colegii naționale din țară, porniți în cău-
tarea adevărului despre România frumoasă de ieri și
de azi și despre România demnă de altădată. Au auzit
de la marele actor istorii vechi despre demnitatea
generației care a reîntregit România. Au auzit că ne
putem salva prin umor de prostia fudulă și că pentru a
supraviețui trebuie să fim vigilenți, să rezistăm tăvă-
lugului nivelator al unei lumi care relativizează totul,
inclusiv identitatea biologică în care ești plămădit...
REVISTA NOASTRĂ nr. 53/54 73