Page 3 - 2018_revista_noastra_nr_49-50

Argument

În anul 2018 un concept precum unitate pentru secțiunea ESEU

a „Revistei noastre” aproape că nu mai trebuie justificat.

Și totuși, privind harta României Mari și comparând-o cu cea de
acum, analizând cum românii simt despre ei ca români, văzând cum

marile teme ale spiritualității noastre sunt din ce în ce mai uitate în
favoarea lucrurilor superficiale sau accidentale sau cum lucrurile care
dezbină, destramă acest popor par mai pline de energie decât cele ce

ne unesc, întrebările dureroase tind să ia locul răspunsurilor plăcute și
liniștitoare.

Și atunci, știind că întrebarea cea mai justă naște cel mai repede

adevărul, să-i dăm glas.

Parafrazându-l pe Eminescu, pentru autoarea acestor rânduri, cea
mai luminoasă, dar și cea mai tristă întrebare este: va mai sorbi geniul
Istoriei noastre din marea de amar a poporului român un om precum

Iuliu Maniu sau Ionel Brătianu sau Alexandru Vaida-Voevod? Sau,
reformulat: câte șanse istorice au fost aneantizate atunci când România

Mare a devenit România de azi?

A medita asupra a ceea ce poate face ca din toată tragedia
națională a distrugerii elitelor de talia acestor uriași români să mai

ajungem la spirite conducătoare de o asemenea calitate de lamură, să
renaștem în cele mai puternice valori morale, să însuflețim încă o dată

miracolul românesc este o datorie și o imensă onoare.

A ne cunoaște în datele abisale ale spiritualității noastre, pentru a
înțelege astfel ce anume ne-a adus prin veacuri, rămânând unici
reprezentanți ai romanității orientale, în ce constă ADN-ul nostru

cultural este iarăși o datorie și o imensă onoare.
prof. Daniela Plăiașu