Page 106 - 2018_revista_noastra_nr_49-50

DIDACTICA

Am aterizat înapoi acasă uimit de complexita-
tea lucrurilor văzute. Acum sunt om și aș vrea să zbor
departe de coșmarurile pământene. Vreau să fiu cu
capul în nori și să visez la o lume mai bună, nouă și
liberă!
Visând
Mirela Andreea Ciochină
Într-o bună dimineaţă, după o noapte de vise
înspăimântătoare, m-am trezit transformat în...
Într-o fiinţă de nedescris. Nu mai văzusem
până acum aşa ceva. Urechile mele erau asemenea
unui elf. Nu aveau o formă anume. Arătau ca nişte ra-
muri subţiri și fragile. Faţa mea avea forma unui pă-
trat, nasul era mic aproape neobservat. Pielea mea
era ca scoarţa unui copac. Arătam orbil, nu ştiam ce
se întâmplă. Nedumerit, am părăsit imediat camera
căutându-mi părinţii. La vederea acestora am rămas M-am pregătit cum a spus mama şi am ieşit pe
încremenit. Aveau acelaşi aspect. uşa casei. Când m-am uitat în jur şi am văzut ce se în-
- Bună dimineaţa, dragule! Îmi spun ei ca şi tâmplă, îmi doream să intru în casă şi să nu mai ies
cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Ce bine arăţi în dimi- niciodată. Toţi oamenii erau transformaţi în... copaci.
neaţa asta! Abia am făcut câţiva paşi să intru în maşină. Priveam
- Nu e bună deloc! Arăt bine?! Adaug eu ame- oripilat fiinţele din jurul meu. Până la şcoală şi înapoi
ţit şi înspăimântat de altfel. nu am scos nici un cuvânt. Am luat prânzul liniştiţi și
- Da, eşti aşa drăguţ! Spune mama venind spre m-am dus în cameră. M-am întins în pat şi fără să-mi
mine și mă îmbrăţişează. Nu te-ai pregătit de şcoală? dau seama am adormit. Un miros de fum m-a trezit.
- Şcoală? Oh, nu... eu nu merg nicăieri în halul În jurul meu ardea tot. Am coborât panicat căutând o
ăsta! Zic eu retrăgându-mi paşii înfricoşat. Ca să nu cale de scăpare. Încercam disperat să mă feresc de pu-
mă complic şi mai tare, m-am întors confuz în cameră terea mistuitoare a focului. Când în sfârşit am reușit
şi mă gândeam cum s-a ajuns într-o aşa situaţie. să ies din casă, am văzut alte fiinţe. Aveau o dimen-
Deodată îmi vin în minte imagini din visul siune mai mică decât noi, dar ei erau cauza focului.
meu. Uitându-mă în oglindă, îmi puteam da seama că Erau fiinţe de culoare alb-cenuşiu şi arătau ca niște
eu eram pur și simplu transformat în personajul din roci. Oamenii copaci fugeau peste tot cu trupurile în
visele mele. Nu înţelegeam ce se petrece. flăcări. Totul era un adevărat coşmar. Am început să
ţip negăsindu-mi părinţii. M-am trezit într-un ţipăt
groaznic, înconjurat de iubiţii mei părinţi. Nimic din
ce se petrecuse nu era adevărat, cele întâmplate erau
un coşmar, eram din nou oameni.
Suflet călător
Beatrice Racovițeanu
Într-o bună dimineaţă, după o noapte de vise
înspăimântătoare, m-am trezit transformată într-o altă
versiune a sufletului meu. Nu sunt un om oarecare.
Cheia către inima mea e păzită necontenit de îngeri si
demoni.
În cei treizeci de ani am dus o viaţă mai de-
grabă sinistră, dar cu netăgăduite momente de feri-
cire. Mă bucuram de sunetul păsărelelor şi de
zumzetul albinelor. Priveam cu mare plăcere razele
strălucitoare ale soarelui ce mângâiau firicelele plă-
pânde de iarbă până când brusc trânteam zgomotos
uşa şi mă pierdeam în tăcerea întunericului din odaia
mea.
Oricum acea dimineaţă avea să-mi ofere noi
viziuni. În primele minute de după trezirea din visele
lugubre, am simţit un uşor fior, am simţit cum dorinţa
ardentă de a urla îmi penetra sufletul şi raţiunea. Am
ţipat minute în şir, până la epuizare, dar apoi m-am
oprit. Tăcerea mă domina din nou.
M-am ridicat din pat şi m-am îndreptat către
104 grafica: Alexandra Gheorghiță și REVISTA NOASTRĂ nr. 49/50
Emilia Elena Munteanu