Page 104 - 2018_revista_noastra_nr_49-50

DIDACTICA prof. coord. Daniela Plăiașu

Textele de mai jos sunt cele mai creative răspunsuri de la testul inițial dat anul acesta la clasa a IX-a A.
Cerința este foarte ușoară, aparent, anume de a continua textul dat, alcătuind o scurtă narațiune. Dificultatea,
majoră însă, este dată de faptul că textul care va trebui continuat este incipitul operei „Metamorfoza” de Franz
Kafka, ușor modificat: „Într-o bună dimineață, după o noapte de vise înspăimântătoare, m-am trezit transfor-
mat în...” Insolitul ultimelor cuvinte: „M-am trezit transformat în...” este o provocare pentru creativitatea ele-
vului, de asemenea, pentru capacitatea sa de a da coerență narațiunii și pentru a găsi un final deosebit, căci o
soluție de tipul: „și m-am trezit: era mama care mă trimitea la școală” trimite lucrarea în banal și convențional.
Indirect, o lucrare reușită cu acest subiect arată și nivelul de cultură al elevului și capacitatea de a-și folosi
gândirea laterală. Ce m-a determinat să scot la „lumina tiparului” aceste lucrări? Dau acest test de 31 de ani
și, din motive ce țin de factura specială a acestor copii, anul acesta am primit cel mai mare număr de narațiuni
deosebit de frumoase de la o singură clasă.
O noapte cu... vis
Carmen Mustaţă
Într-o bună dimineaţă, după o noapte de vise
înspăimântătoare, m-am trezit transformată într-o
fiinţă speriată, îndurerată... cel puţin aşa mă simţeam.
Pe parcursul întregii nopţi îmi apăruseră fragmente
de întâmplări fantastice: în mare parte era întuneric,
de jur-împrejurul meu erau arbori ale căror coroane
parcă atingeau cerul. Mâinile îmi erau îngheţate şi
albe, poate prea albe... Camera mea nu era aşa cum
o ştiam: era acum mult mai luminoasă şi pâlpâiri de
raze inundau locul. M-am dus în faţa oglinzii. O furie
neobişnuită, care nu părea să îmi aparţină mă învălui
brusc, iar în jur, totul se înceţoşă. Brusc, mi-am dorit
să fug, să evadez. Am încercat, dar o putere nemaivă-
zută m-a aruncat pe patul din mijlocul camerei. Pe
tavan, simboluri argintii, luminiţe colorate sclipeau
neîncetat. Cu o bubuitură în forţă, geamul se deschise,
izbindu-se cu putere de perete. O fiinţă uriaşă intră în
trombă şi îmi şuieră în urechi, îngheţându-mi sângele
în vene cameră şi m-am cuibărit în aşternut... Încercam să mă
Visele devin întotdeauna realitate! conving că totul e doar un vis.Mirosul cald de lemn
Şi explodă... Nori uriaşi de fum înnecăcios uscat, trosnetul focului, răcoarea proaspătă a dimine-
m-au împins spre uşa de la ieşire. O clipă numai mi-a ţii m-au dus din nou pe aripile visului...
trebuit să fac diferenţa dintre vis şi realitate... Lemnele
din vatră trosneau cu atâta putere... Lumina flăcărilor Iubire întunecată
licărea jucăuşă prin portiţa transparentă. Probabil că Bianca Elena Tănase
mă toropise de-a binelea căldura camerei şi mă scu- Într-o bună dimineață, după o noapte de vise
fundase în valul visului plin de culori, trosnete şi fum. înspăimântătoare, m-am trezit transformată în... ceva.
O fărâmă de speranţă apăru în sufletul meu. Trebuia Nici eu nu știam ce. Știam doar că aveam trupul de
doar să mă întorc în pat, să închid ochii şi să mă gân- sticlă trandafirie, translucidă, și părul blond-argintiu,
desc la visul meu. Poate încă visam... M-am întors în ca fața bătrână de secole a lunii în nopțile de vară.
Nu semănam a om, nu semănam nici cu creaturile fru-
moase din visele mele, al căror farmec e înșelător. Se-
mănam a primăvară, și a minune născută din dorințe
și speranțe deșarte.
Nu-mi aminteam nimic, în afară de visele lu-
gubre pe care le avusesem, și de faptul că iubeam. Iu-
beam cu disperare o entitate a discordiei, care semăna
zâzanie și amărăciune oriunde mergea. Iubeam
Haosul, cel născut din nimic, cel fără inimă și fără su-
flet, iar asta mă înspăimânta.
M-am uitat în jur. Mă aflam într-o luntre
micuță, pierdută în largul unei ape care părea să nu
aibă sfârșit, iar lângă mine, cu un surâs de copil pe
fața înșelător de frumoasă, se afla Haosul. M-a mân-
gâiat pe obraji cu o tandrețe stranie, și m-a strâns în
brațe, aproape sufocându-mă. Mă durea strânsoarea
102 grafica: Andrei Anghel și Alessia Cărnu REVISTA NOASTRĂ nr. 49/50