Page 100 - 2018_revista_noastra_nr_49-50

CNU ÎN LUME
ademenește miezul nopții sau zorii zilei sau că se stre-
coară pe lângă noi în oraș sau mai departe, spre apele
clare ale lacului.
Vedeam cum eu mă aproprii de ziua plecării și
nu ea de mine, dar invitația însoțitorului de a participa
într-unul din proiectele următoare mă făcu să cred că
ea este puțin mai departe. Totuși, cumva am ajuns,
după multe îmbrățișări și promisiuni, în autocar, în
drum spre Lisabona, spre aeroport, spre zborul către
casă. Drumul era lung și o urmă de oboseală m-a în-
demnat să-mi închid ochii pentru câteva clipe...
Partea a II-a
...doar că atunci când i-am deschis, ca după o
clipire întârziată, pe indicatoarele de pe autostradă,
portugheza fusese înlocuită de germană. August se es-
chivase, mai avea încă multe de făcut, iar septembrie
o urmase; pe mine mă trimiseseră în octombrie. Abia
ce plecasem din Viena și ne îndreptam spre Slovenia.
Alți oameni îmi vorbeau acum despre ei, despre
orașele lor, despre nerăbdare și încântarea unui alt pro-
gram Erasmus. Vedeam cum verdele copacilor se scur-
gea spre un cărămiziu prozaic, pe care l-am ghicit ca
fiind nuanța trupului tremurând al toamnei. Și chiar și
așa, descopeream tărâmuri și castele în care știam că
se ascund povești. Splendidă toamnă în Moravske To-
plice, Slovenia. Slendide peisaje. Splendide locuri,
orașe, lacuri, apusuri printre copacii care atingeau
cerul de un roz violent. Așa începea experiența celor
două săptămâni alături de participanți din Serbia,
Croația, Italia, Spania, Columbia și Slovenia.
Cum reușim să ne angajăm? Știm să găsim Vizitele făcute directorilor de firme și fabrici-
jobul potrivit și să aplicăm pentru el, să pregătim un lor din apropiere s-au desfășurat în aceeași manieră
CV, să realizăm un video de angajare, să ne promo- nostimă, dar interesantă, iar lucrul cel mai important
văm? Dar, mai important, știm care sunt valorile și pe care au încercat să ni-l insufle a fost dorința de a
calitățile noastre, dorințele și aspirațiile? Și, cel mai continua, ambiția de a nu renunța, indiferent de
important, facem ceva în direcția pe care ne-am ales- dificultățile practice și de cedările psihice.
o? După schița acestor întrebări au fost construite wor- Cunoașterea puterii oamenilor ca cei ce ne-au vorbit,
kshop-urile care, de altfel, ocupau toată dimineața și oameni care au sacrificat și riscat tot, chiar și tăria su-
după-amiaza, lăsându-ne doar trei ore pentru timp fletească pentru a-și ridica propria întreprindere, nu
liber. Activitățile nu urmau schema teoretică, ci căutau putea naște decât dorință, dorință și admirație. Astfel
să ne dezvolte abilități cu ajutorul cărora să vorbim în mi-am însușit ceva mai mult decât cunoștințele dise-
fața unui public larg, unei persoane importante, în dez- minate la workshop-uri, mi-am însușit noi valori mo-
bateri, să ne menținem punctul de vedere, să fim crea- rale și am atins noi dimensiuni ale celor pe care le
tivi, spontani, să găsim soluții rapide problemelor, să aveam deja. Și în rândul participanților am întâlnit oa-
ne dezvoltăm propriile idei și să găsim resurse acolo meni deștepți, oameni determinați, focusați și curajoși
unde nimeni altcineva nu o face. Orele, însă, treceau care m-au inspirat.
la fel de repede. Timpul liber ne găsea prin apropieri, Speram ca în Slovenia nisipul unei clepsidre
vizitând, căutând noul și ineditul și descoperindu-le în să danseze pe un ritm mai lent, dar asta nu se întâmpla,
orașe frumoase, dar mici, stațiuni montane în care se iar eu ajunsesem să mă întâlnesc din nou cu momentul
ascundeau hoteluri impunătoare, terenuri impecabile plecării despre care nu știu dacă devenea normală sau
de golf, păduri infinite, lacuri și iazuri, aglomerații ti- mai tristă. O carte, însă, îmi aduse aminte că îmi do-
mide, dar zgomotoase. Animate locuri. Nu pot să-mi ream să mă întorc la orele normale de studiu, de la
dau seama dacă le-am surprins poezia în poze. liceu.
Activitățile erau diverse, instructive și lejere, În drum spre Viena memoram momentele stri-
dar diferite de așteptările mele. Și serile interculturale dente din cele două proiecte Erasmus+. Îmi aminteam
au avut un scenariu deosebit față de cel cu care eram fericire, oameni frumoși, activități inedite, lecții ne-
obișnuită. Mai mult umor, mai multe filme despre fie- predate convențional, dar învățate, distracție, vizite,
care țară, quiz-uri, premii, muzică... și mai puțină mân- nou și lumină, o lumină intensă care mă făcu să-mi în-
care. Atmosfera plăcută rămânea mereu aceeași, chid ochii pentru câteva clipe. I-am redeschis. Eram
independent de ceea ce se întâmpla. acasă.
98 REVISTA NOASTRĂ nr. 49/50