Page 120 - 2015_revista_noastra_nr_43-44

bilului domn care a fost atât de amabil încât să ne tri-
mită viziunea sa scrisă asupra proiectului nostru: CALENDAR UNIRIST

„Stimată Doamnă Profesoară,
Am citit cu o curiozitate vie romanul celor de la 10 F.
Observaţi că n-am pus ghilimele la cuvântul
roman!...Dar ca să fiu sincer până la capăt, zona mea
de interes privea mai ales structura imaginarul roma-
nului, fiindcă, bănuiam (bănuială confirmată în parte!)
că acest “imaginar” este indirect şi o „naraţiune” des-
pre ei, despre vârsta lor, despre lumea lor. Imaginarul
generaţiei mele, de exemplu, a fost la un moment dat
marcat de „Omul invizibil” al lui H.G. Wells. Reve-
nind însă. Stranietatea de care se vorbeşte la început e
asociată mai ales „viselor”, fiindcă în rest romanul
dezvăluie frecventarea de către actuala generaţie a fil-
melor şi a cărţilor „horror”, ceea ce, în ce mă priveşte,
nu generează întotdeauna straniul. Ca experienţă însă,
întregul roman e întreţinut şi „autentificat” de vis (idee
excelentă), vezi visele din cap. XI, XII, XIII care mi
s-a părut cele mai reuşite!
În rest, se regăsesc în text, „experimentate”,
multe dintre formulele de succes ale romanelor „de
consum”: biografia lui David, trecută vag prin
Dickens, Jane, „fata pierdută” şi recuperată, problema
banilor, „trauma copilăriei” care explică aproape totul,
dar şi cumva „tezist”, în cazul lui John, opoziţii de tot
felul, specifice „basmelor” contemporane, dar şi ceva
nou, măcar ca problemă dacă nu neapărat ca transfi-
gurare: „relaţia cu sistemul”, raportarea lui David la
sistem, care-mi aminteşte de evenimente nu prea în-
depărtate de revoltă din New York, concretizate în
„ocuparea” unor spaţii publice etc.
Remarcabil este însă, şi original în cea mai
mare măsură, modul în care „scriitura” a înaintat şi
senzaţia de unitate a romanului, greu de realizat cu atâ-
ţia „autori”. Tot remarcabil, şi în acelaşi context, mi
se pare adesea nivelul stilistic, nu de puţine ori indi-
când o aplecare autentică asupra cuvântului şi puterii
lui de a crea o „realitate”: Se pot observa bine ultimele
clădiri ale periferiei New York-ului. Apoi drumul o ia
drept şi taie un câmp, de o parte şi de alta a sa ză-
rindu-se în depărtare ferme. Însă continuăm să mer-
gem până când pe partea dreaptă apare un bloc de
piatră. De aici înaintăm pe un drum lăturalnic cam 3
km, iar în faţa noastră se înalţă ceva ce Jane zice că
ar fi un combinat de porcine abandonat. Clădirea e
un amalgam de contraste: impunătoare, suspect de
bine conservată, deşi abandonată; per total, pluteşte
în jurul ei un aer pustiu. (Cap. XII) Sau notaţii de
genul: „Oraşul va putrezi din interior. Se va descom-
pune încet şi va cădea în abis. (...) Stelele încă mai
lasă urme estompate vineţii şi violete pe cerul lumi-
nos”
Una peste alta, Felicitări tuturor, cu „F” mare!
Adrian Costache, scriitor, membru al Uniunii
Scriitorilor din România
mulțumim persoanei care a reușit să formeze o minte
În încheiere, aș dori să mulțumesc pe această globală ce poate stăpâni fără inadvertențe un fir narativ
cale în numele întregului colectiv tuturor persoanelor atât de complex, despicat în două planuri ale acțiunii,
care ne-au susținut, atât moral cât și financiar, citito- un creier compus din 30 de părți ce și-a lăsat nervurile
rilor și invitaților noștri, celor care au avut răbdarea și juvenile modelate de conceptele didactice ale îndru-
curiozitatea de a transcende paginile romanului și a re- mătoarei nostre, fără a altera însă viziunea inovatoare
flecta asupra lor, stimabililor noștri lectori care și-au a fiecăruia, atât de vizibilă în descrierile ce alternează
transpus gândurile în cuvinte sau în scris, oferindu-ne între diverse stiluri artistice.
recenzii distincte și critici constructive. Dar mai ales, Mulțumim, doamna Plăiașu!

REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44 117