Page 121 - 2015_revista_noastra_nr_43-44

CNU ÎN LUME Dragoș Cașu

A fost odată în America

Titlul unui film celebru din anii ’80, cu Robert De Niro, despre prietenie. Mi-am permis să apelez la
acest titlu pentru scurtă mea povestire despre zilele petrecute în America pentru că este mai mult decât sugestiv
faţă de frumoasa experienţă trăită în vara care a trecut. Într-adevăr, a fost odată în America...
Totul a pornit de la o pasiune mai veche pentru
tainele creierului uman, resuscitată de ştirile despre
concursul internaţional de neuroștiințe „Brain Bee” la
care, în ultimile doua ediţii (2012 şi 2013), România
fusese reprezentată cu cinste de doi „uniriști”, Flavius
Ionuţ Bratu şi Alexandra Mădălina Robu. Nu mai spun
că îndemnul d-nei profesoare Corina Ciucu din
articolul Brain Bee Champion – Neuroștiinte, Viena şi
mult stres, publicat în „Revista Noastră” din 24
ianuarie 2014, a fost picătura care a umplut paharul
dorinţei: „...le transmit tuturor elevilor noştri să-şi
urmeze visul, să muncească şi să creadă în forţa lor,
viaţa le va oferi ocaziile pe care le aşteaptă şi pentru
care se pregătesc”. Ce ar fi putut fi mai mobilizator?
Creierul este cea mai complexă structură a
corpului uman. Conţinând aproximativ 100 de
miliarde de neuroni, fiecare creând minim 1.000 de
legături, creierul este cel care coordonează toate
acţiunile omului, de la vorbit, iubit, respirat, până la
alergat, mâncat sau dormit. Misterele acestui organ
m-au prins în mrejele sale precum pânza de păianjen
care prinde fără scăpare o firavă insectă.
Finala pe ţară a concursului, desfăşurată la
Brăila, mi-a adus satisfacţia calificării în ultima etapă,
cea internaţională, de la Wasington DC. A fost o luptă
stânsă, din care putea să iasă la fel de bine şi merituos
câştigătoare colega mea de clasă, Andreea Ciocănel.
Deşi întrecerea dintre noi a fost cât se poate de corectă,
am trăit mult timp un sentiment de frustare colectivă,
aş fi vrut să ne calificăm amândoi. Din păcate,
regulamentul nu permitea. În timpul pregătirii existau
momentele când eram la capătul puterilor, dar visul
american, acest miraj care incită şi atrage, mă
impulsiona mai mult. Să vezi America, să calci pe
pământul tuturor posibilităţilor, să respiri acelaşi aer
cu cel mai important om al planetei, preşedintele SUA,
sunt vise care mobilizează.
Timpul destul de scurt de pregătire pentru
etapa finală, ceva mai mult de o lună, a impus un efort
uriaş. Manuale noi, filmuleţe documentare, studiu pe
mulaje, testări periodice în fata doamnei prof. Corina
Ciucu şi a domnului prof. Dr. Cristian Gurzu,
coordonatorul pentru România, sau simulări de
diagnosticare sub îndrumarea competentă a domnului
doctor Cristian Caragaţă, rezident la Strasbourg, fost
elev al d-nei prof. Ciucu, toate s-au îngrămădit într-o
învălmăşeală necontrolată în creierul meu, devenit la
acel moment un bun material didactic al domeniului,
din fericire doar utopic. Adio soare, adio mare, doar
din când în când un petec de cer înstelat care se
încăpăţâna să mă supravegheze prin colţul ferestrei
rămas neacoperit de draperie.
118 REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44