Page 91 - 2013_revista_noastra_nr_39-40

DEBUT
DEBUT
DEBUT
DEBUT
DEBUT
Era punctul culminant al apusului, fiindcã
soarele arunca luminã portocalie pe mugurii
plopilor ºi-ai teilor, care mai apoi picura pe
pãmânt în stropi mari, pe lângã pete de umbrã.
Întunericul prindea deja putere înspre cerul de
Est ºi oraº. Numai ºinele strãluceau tare,
aproape alb de aici de sus. Cerul aredea aºa
cum au ars si ruinele din garã odatã, exact dupã
ce-au fost case de hamali nenorociþi, nenorociþi
de sãrãcia pe care o purtau odatã cu tãbliþele
aurii de pe piept, sã le frigã inima…
Ce-a fost viaþa ei? Un joc cu “ce-o sã
spunã lumea”. Într-un destin aºa mãrunt ca al
ei, un singur lucru a fost mai presus de “lume”
ºi de ce-i place sau nu acesteia, cu colegi, cu
amici, cu tanti Dorica Nacu de la parter ºi cu…
acei fiecare ai ierarhiei. Datoritã lucrului ãluia se
chinuie ea acum, într-un acum permanent.
Acum femeia e o jucãrie scoasã din cutie, din
cutia ei cu griji de toate zilele. Nu sunt doar
metafore care îi înfloresc în minte, a aflat cã viaþa
e un joc cu totul. De ce e ea nefericitã?
De aici de pe pasarelã totul pare clar ºi
totul-tot se rezumã la un lucru: trecutul e tot, ºi
Adrian e trecut. Într-un destin chinuit ca al ei, în
care, din joacã, Dumnezeu tuºeºte în loc sã
sufle, ce-i o moarte tragicã acum sau una la fel,
cu ceva ani în urmã? Pentru ea, dacã pleacã
acasã ºi suferã ca ºi pânã acum sau doar dacã
pleacã acasã, îi e tot una. Poate sã plece cu
grafica: Andreea Grigoricã
grafica: Andreea Grigoricã
grafica: Andreea Grigoricã trenul, sã disparã ca pãcãtosul de Fane. Pânã
grafica: Andreea Grigoricã
grafica: Andreea Grigoricã
atunci, soarele se joacã în pãrul ºi pe faþa ei – o
clasa a IX-a E
clasa a IX-a E
clasa a IX-a E
clasa a IX-a E
clasa a IX-a E
joacã! Cristina ILIESCU
Cristina ILIESCU
Cristina ILIESCU
Cristina ILIESCU
Cristina ILIESCU
stãtea cu umerii adunaþi si mâinile în buzunare, clasa a XI-a G
clasa a XI-a G
clasa a XI-a G
clasa a XI-a G
clasa a XI-a G
asteptând cu picioarele încruciºate cât ea îl
mângâia pe Adrian, sau îi dãdea bani. Tot Fane
se depãrta pe aleea din faþa blocului cu prietenul
lui cu tot. La înmormântare, de astã datã cu un
tricou negru, acelaºi Fane stãtea cu mâinile
îndesate în buzunare ºi cu chipul imobil. A plecat
înainte sã i-l bage in groapã. Dispãrea încet,
încet, lãsând în urmã fumul unei þigãri tari ºi
pentru Zenaida, dispãrut a rãmas ºi azi. Era un
Pinocchio, o marionetã care îl controla pe
Adrian ºi odatã cu el, ºi viaþa ei, agãþatã de a lui.
Ce hazard face din pãpuºã, pãpuºar? I l-a
stricat. Deºi stricat era el, Adrian, încã dinainte
sã o cunoascã! Bea mereu, ºi poate de aia a ºi
luat-o, aºa urâtã cum era, sã bea liniºtit, sã n-
aibã grija codrului de pâine de pe masã. Poate-
a fost un ascuns ºi un miºel toatã viaþa ºi mai
bine de-a murit, s-o lase în pace. Din cauza lui
n-a putut ºi ea sã fie ca Ancuþa, cu doi copii,
unul vesel ºi celãlalat mai blânduþ.
Dar dacã nu era vina lui, pur ºi simplu, a
nimãnui ºi-a nimãnui? Firesc, clar cum se aude
un tren din zarea din ce in ce mai apropiatã, aºa
era ºi el, Adrian, un bãiat ca ceilalþi, care s-a
aºezat la locul lui cu o fatã normalã, o fatã ca
ea. Bea ºi el, ca orice bãrbat. A murit tot acelaºi
Adrian, ca un om oarecare, ca un pãcãtos cum
suntem noi toþi, urmaº de-al lui Adam ºi-al Evei.
Aºa s-a jucat Dumnezeu sã fie: oamenii – niºte grafica: Rãzvan Turturicã
grafica: Rãzvan Turturicãurturicã
grafica: Rãzvan T
grafica: Rãzvan Turturicãurturicã
grafica: Rãzvan T
pãcatoºi.
clasa a X-a E
clasa a X-a E
clasa a X-a E
clasa a X-a E
clasa a X-a E
REVIST A NOASTRÃ nr . 39-40 87
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
REVISTAA NOASTRÃ NOASTRÃ nr nr. 39-40. 39-40
REVIST
REVISTA NOASTRÃ nr. 39-40
87
87
87
87